Spațiul Schengen - O zonă a libertății securității și justiției

Ernest Bevin, marele secretar al afacerilor externe in primul gurevn laburist dupa razboi,a afirmat ca scopul politici sale externe ,,era cu adevarat acela de a lupta cu problema pasapoartelor si a vizelor ,, astfel incat ,,sa pot merge la Victoria Station" ,de unde plecau trenurile spre Continent, ,,sa-mi iau un bilet de tren si sa plec unde naiba vreau,fara pasaport sau altceva de genu asta"

Fostul sustinator al unificarii comertului si-a pastrat viziunea asupra fraternitatii umane. Dar ministrul de externe s-a vazut in postura de a apara suveranitatea statelor.A respins astfel ideea participarii Marii Britanii la Comunitatea care tocmai se dezvolta, cea care avea sa faca posibila,in cele din urma ,realizarea dorintei sale.

Prin politica sa, Uniunea Europeana are in vedere crearea unei zone europene de libertate, securitate si justitie in care nu mai este nevoie de controlul persoanelor la frontierele interne, indiferent de nationalitate. In acelasi timp, se desfasoara un amplu proces de implementare a unor standarde comune in ceea ce priveste controlul la frontierele externe ale Uniunii si politicile de vize, azil si imigratie. Marea Britanie si Irlanda nu au acceptat sa ia parte la masurile din cadrul Titlului IV al Tratatului de la Roma, iar Danemarca va participa doar in cadrul masurilor referitoare la politica de vize. Libera circulatie a persoanelor constituie una dintre cele patru libertati din cadrul pietei interne si a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene, alaturi de libera circulatie a produselor, libera circulatie a serviciilor si libera circulatie a capitalurilor.

1. O zona a libertatii, secutitatii si justitiei

In anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a intalnit cu presedintele de atunci al Frantei, Francois Mitterand, la trecerea frontierei << Goldene Brenn >> din apropiere de Saarbrucken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania si Franta. Nici unul din ei nu banuise atunci ce insemnatate vizionara va avea pe viitor acest gest pentru o Europa fara granite interne si fara controale la frontiera dintre state.

Viziunea lor a condus intr-o prima faza la un acord intre Germania, Franta, Tarile de Jos Belgia si Luxemburg, incheiat in 1985, pe nava "Astrid" pe raul Mosel, in dreptul micii localitati de frontiera Schengen din Luxemburg.

Din 1985, Tratatul de la Roma includea ,,persoanele", alaturi de bunuri,servicii si capital, printre cele patru libertati de miscare peste frontierele dintre statele membre. Pentru ,,persoane", acest drept se limita la trecerea granitei cu scopuri lucrative.Un sfert de secol mai tarziu, Actul Unic European definea piata interna ca pe o ,,zona fara frontiere interne". Guvernul doamnei Thatcher sustinea ca aceste cuvinte nu implica, in fapt, nici o schimbare, intrucat erau urmate de ,,in acord cu Tratatul",care, in aspectele sale relevante, ramanea acelasi.Dar guvernele statelor cu viziuni mai federaliste doreau sa inteleaga aceste cuvinte in sensul lor literal: eliminarea controlului la granitelelor comune si deci acordarea libertatii de a le traversa pentru toti.