Spatile Verzi Intraurbane

- includ toate formatiunile de spatii verzi cuprinse in perimetrul construibil al localitatii

- reprez. o categorie functionala in cadrul localit. urbane si care se caracterizeaza prin existenta unui cadru vegetal natural sau amenajat si a altuia construit cuprinzand amenajarile si dotarile corespunzatoare unor activitati de agrement si de recreere, chiar cultural-sportive

- definitia de mai sus subliniaza caracterul functional complex al spatiilor verzi urbane, dar si relatia complementara care exista intre cele doua componente:

▪ vegetatia: asigura categoria functiilor de protectie si de ameliorare a calitatii

mediului inconjurator

▪ dotarile: determina categoria functiilor de agrement si de recreere

- factorii care influenteaza si impun dezvoltarea spatiilor verzi urbane sunt cei sociali:

▪ cresterea puternica a numarului populatiei urbane

▪ cresterea nivelului de trai si a nivelului cultural-educativ care determina

sporirea cerintelor si a disponibilitatilor fata de activitatile

de recreere si agrement

▪ cresterea perioadei de timp liber la sfarsit de saptamana

▪ cresterea mobilitatii populatiei

- in general, spatiul verde urban valorifica potentialul biologic, dar si estetic al vegetatiei, armonizeaza ansamblurile arhitecturale urbanistice, infrumuseteaza si igienizeaza mediul, reducand agresiunea mediului urban asupra locuitorilor orasului

- clasificarea spatiilor verzi urbane:

a) dupa criteriul folosintei

a1) de folosinta generala (publice, cu acces nelimitat)

▪ scuarurile

▪ gradinile (orasenesti, de cartier, etc.)

▪ parcurile

▪ gradinile botanice si zoologice

▪ spatiile verzi aferente cailor de circulatie din oras, de-a lungul cursurilor de

apa, din jurul unor dotari publice etc.

a2) de folosinta speciala (cu acces limitat) care apartin unitatilor industriale,

de invatamant, culturale, sanitare etc.

b) dupa profilul predominant

b1) cu profil specializat: gradini botanice, parcuri dendrologice, gradini zoologice

gradini de trandafiri, spatii verzi din cimitire

b2) cu profil de protectie: plantatii de consolidare a terenurilor, plantatii de

protectie a cursurilor de apa, de protectie impotriva

poluarii si a feneom. meteo nefavorabile

b3) cu profil de recreere cotidiana: scuaruri, gradini, parcuri.

SISTEME DE SPATII VERZI URBANE

In functie de specificul particularitatilor naturale, de conceptia arhitecturala si de structura urbanistica, de trama stradala, sistemele de spatii urbane se pot constitui in:

1. Sisteme in fasii

- specifice oraselor cu un relief terasat, in trepte sau cu relief si cu o trama stradala regulata

- sp. v. sunt dispuse in lungul strazilor, bulevardelor, avand la baza principiul continuitatii

- este cel mai eficient din punctul de vedere al realizarii functiei igienico-sanitare

- se foloseste si atunci cand se doreste punerea in valoare a unor elemente ale fondului natural: cursuri de apa, frunti de terasa, cornise

- este util si cand se doreste separarea zonelor functionale incompatibile sau creerea unui sistem de protectie climatica la nivel de oras

2. Sisteme in pete

- caracteristic oraselor cu un relief mai fragmentat, cu textura neregulata, cu dispunerea dezordonata a strazilor in care organizarea sp. v. se face in raport cu posibilitatile locale

- in acest caz sp. v. au o raspandire izolata si neuniforma, fiind distribuite in functie de unitatile urbanistice si au functionalitate locala

- prezinta dezavantajul reducerii functiei igienico-sanitare prin incarcarea diferita a spatiului si prin discontinuitatea sa

3. Sisteme in pana

- au o raspandire mai redusa

- se caracterizeaza prin reunirea sp. v. in forma de pana, de la exterior spre interior, fenomen dictat de prezenta unor ape si lacuri, zone cu exces de umiditate etc.

4. Sistemul mixt

- imbina celelalte sisteme si asigura o buna deservire igienico-sanitara, raspunzand in acelasi timp si necesitatilor functionale si estetice

- are cea mai mare raspandire si are avantajul ca se creeaza conditii uniforme de imbunatatire a microclimatului urban.