Schimbări climatice și efectul lor asupra ecosistemelor - cutremurele

Încălzirea globală

Încălzirea globală este fenomenul de creştere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum şi a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii.

Efectul de seră

Efectul de seră este încălzirea atmosferei Pământului din cauză că anumite gaze, ca dioxidul de carbon şi monoxidul de azot, împiedică răcirea porţiunii de pe Pământ unde este noapte. Acelaşi fenomen a dus la temperaturile de sute de grade C de pe Venus, unde atmosfera este alcătuită aproape exclusiv din dioxid de carbon.

Efectul de seră poate fi stopat prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi prin reîmpăduriri, plantele absorbind dioxidul de carbon şi transformaându-l în lemn.

Unele gaze din atmosferă cum sunt: vaporii de apă, dioxidul de carbon, ozonul, metanul, dioxidul de azot şi unele tipuri de clorofluorocarburi împiedică disiparea căldurii produsă de Pământ în spaţiu.

Vaporii de apă

Cantitatea de vapori de apă din atmosferă depinde exclusiv de termodinamica atmosferei. Cantitatea de vapori de apă pe care o poate conţine aerul este în funcţie de presiunea de saturaţie, care, la rândul ei, depinde de temperatură. Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă în atmosferă se poate exprima prin formule teoretice simple,] sau, mai exact, prin formule semiempirice (formule ale căror constante au fost determinate pe baza observaţiilor experimentale), cum sunt relaţiile Wexler. Presiunea de saturaţie a vaporilor de apă creşte repede cu temperatura, astfel că dacă la 10 °C 1 kg de aer uscat poate absorbi 7,73 g de apă, la temperatura de 30 °C poate absorbi 27,52 g.

Presiunea locală a vaporilor (practic concentraţia lor locală) determină viteza evaporării. Un vânt uscat îndepărtează vaporii de apă formaţi, permiţând evaporarea unei noi cantităţi de apă, ceea ce explică efectul de uscare al vântului. La rândul său, vântul este generat de diferenţele de presiune atmosferică, diferenţe care apar datorită diferenţelor de densitate ale aerului, densitate care depinde de temperatură. Se observă că temperatura şi variaţiile ei sunt responsabile de cantitatea de vapori de apă în atmosferă. Efectul de seră al vaporilor de apă este însă natural şi nu există nicio posibilitate tehnică de a influenţa cantitatea de vapori de apă din atmosferă în afară de încercarea de a reduce temperatura. De remarcat că evaporarea este reversibilă, prin scăderea temperaturii vaporii de apă se condensează, efect observat toamna şi iarna, când scăderea anuală a temperaturilor determină creşterea precipitaţiilor.

Din cele prezentate, deşi vaporii de apă sunt principalul gaz cu efect de seră, nu cu privire la el trebuie luate măsuri în cazul încălzirii globale.

Factorii schimbărilor climatice sunt:

1. schimbări abrupte ale climei:

- topirea calotelor polare, mai ales cele nordice;

- temperaturi extreme zi-noapte, iarna-vara;

- vânturi extreme şi fenomene meteo atmosferice de intensitate anormal de mare;

- inundaţii extrem;e

- ierni severe şi lungi în emisfera nordică, începând cu 2010, urmate de o primăvară rece, ploioasă cu inundaţii şi grindină.

2. activitate vulcanică exagerată :

- creşterea numărului de erupţii, a duratei şi intensităţii acestora de 100 de ori în ultimii 14 ani, numărul de vulcani activi de la câteva sute, în 1990, la peste 1500, în 2004;

- creşterea exagerată a numărului de cutremure datorate acestei activităţi vulcanice şi a intensităţii maxime, de la gradul 8 Richter în 1990 la gradul 9 Richter în 2004;

- pericolul erupţiilor de lavă bazalitică, erupţii care pot cauza întuneric veşnic pe suprafeţe extinse, poluare şi contaminare.

3. scăderea cămpului magnetic terestru:

- o posibilă schimbare de polaritate în urmatorii 300 de ani care va dura cel puţin câteva secole în care planeta va fi lipsită de câmp magnetic. Radiaţiile cosmice micrometrice vor arde totul în jur, asemenea unui cuptor cu microunde deschis la maxim;

- creşterea în prezent a ctelor de sinucidere, criminalitate, vandalism, razboi, se presupun a se afla în legătură cu acest câmp;

- migraţia polilor, datorată scăderii masei polare a calotelor.

4. schimbarea unghiului axei de rotaţie a pământului:

- apariţia de tsunami de 1 km înălţime;

- apariţia de noi insule şi scufundarea altora;

- creşterea exagerată a numărului de cutremure şi a intensităţii acestora.

5. invazia insectelor:

- apariţia de noi specii şi dispariţia altora, cu efecte dezastruoase asupra culturilor agricole şi oamenilor;

- au apărut deja lăcuste în număr de trilioane, pe aproape toată Africa, lăcuste care consumă zilnic o cantitate de mâncare egală cu greutatea lor, acestea fiind şi complet imune la insecticide:

- apariţia de insecte cu ac înţepător, care produc venin alterat chimic, ce devine mortal pentru om;

- creşterea exagerată a numărului de furnici şi invazia lor în oraşe.

6. factorul uman:

- poluarea;

- experimente de inginerie primară meteorologică militară;

- proiectul HAARP de distrugere a stratului de ozon;

- războaie.

7. factorul biologic:

- apariţia de noi boli, extrem de complexe, produse nu neapărat de microorganisme ci de mutaţii la nivel molecular;

- contaminarea apei în regiunile cu inundaţii excesive;

- contaminarea alimentelor;

- dispariţia agriculturii în emisfera nordică, ameninţată de iarna veşnică.

8. factorul psihic şi social:

- stress şi alienare totală;

- foamete generalizată, din 2008 încolo;

- războaie în fiecare ţară;

- haos financiar – prăbuşirea monezilor;

- haos economic şi social;

- terorism la cote nemaiîntâlnite.