Rincipalele elemente morfologice și morfometrice ale lacurilor

Toate lacurile cu dimensiuni mai mari se caracterizeaza prin forme de relief aproape comune. In regiunea de tara se formeaza faleze, platforme sau prispe lacustre, plaje, bare si cordoane nisipoase, delte locbate ori arcuite. Aceste forme de relief iau nastere din procesele de eroziune si acumulare ale apelor. Valurile actioneaza asupra tarmurilor inalte transformandu-le in platforme de abraziune lacustra. Prin procesul de depunere, curentii lacustri litorali formeaza plaje care pot fi: neinundabile, inundabile si inundate. In zona de varsare iau nastere conuri deltaice.

In regiunile adanci ale lacurilor se formeaza campii sublacustre (lacurile Leman, Razim,Tasaul, Siutghiol).

La orice cuveta, in profil transversal, se deosebesc doua regiuni:

-de tarm (predomina procesele de eroziune);

-de adancime (predomina procesele de acumulare).

Regiunea de tarm cuprinde:

-malul = partea uscatului care inconjoara lacul de jur imprejur;

-tarmul = partea de uscat aflata in continua modificare, sub actiunea apelor si a factorilor externi; tarmul cuprinde trei parti: partea uscata, extreme de rar afectata de valuri; partea inundabila, acoperita cu apa numai la nivelurile maxime si partea subacvatica sau mereu inundata;

-bancurile nisipoase litorale

Regiunea de adancime se desfasoara in continuarea regiunii de tarm si se caracterizeaza printr-un relief sublacustru ceva mai uniform si foarte rar afectat de actiunea valurilor.

Elemente morfometrice

Principalele elemente morfometrice ale unitatilor lacustre sunt reprezentate prin:

-suprafata (a bazinului de receptie si suprafata propriu-zisa a lacului);

-lungime;

-latime (maxima si medie);

- axa mare;

-axa mica;

-perimetru udat;

-grad de dezvoltare a liniei tarmului;

-volum de apa;

-adancimea apei (maxima si medie).

Aceste elemente se determina pe baza hartilor topografice si batimetrice. In ultima vreme acestea pot fi inlocuite prin mijloace moderne, informatizate, cum sunt aparatele GPS care permit determinarea cu precizie a coordonatelor matematice ale fiecarui punct al perimetrului lacului si transpunerea lui grafica.

Suprafata

In cazul unitatilor lacustre se diferentiaza doua suprafete distincte: cea a bazinului de receptie a lacului si cea propriu-zisa a lacului.

Suprafata bazinului (F, in km- ) reprezinta marimea arealului de pe care lacul isi colecteaza apele superficiale. Ea este delimitata de o cumpana de apa asemanatoare cu cea a bazinelor hidrografice ale raurilor.

Suprafata lacului (S sau - , in hectare sau km- ) este delimitate de izobata de 0 metri. Ea corespunde astfel, oglinzii apei si este variabila in functie de nivelul apei din lac. Legatura dintre cei doi parametri este data de curba batigrafica S = f (H). suprafata lacului si a bazinului se poate determina atat prin metode clasice cat si moderne.

Lungimea lacului (L, in km) este distanta dintre cele mai indepartate puncte situate pe tarmurile lacului. In functie de forma acestuia, ea este repezentata printr-o linie dreapta,franta sau curba, ce imparte suprafata lacului in doua parti aproximativ egale sau trece prin punctele de maxima adancime.

Latimea lacului poate fi considerata cu valoare maxima si medie si se exprima in km.

Latimea maxima se determina pe harta si corespunde celei mai lungi drepte ce traverseaza suprafata lacului si este perpendicular ape lungimea sa.

Latimea medie se obtine prin calcul, raportand suprafata lacului la lungimea sa.

Axa mare este reprezentata de linia dreapta care uneste cele mai indepartate puncte ale lacului.Ea poate intretaia linia tarmului.In unele situatii corespunde cu

Gastescu P., (1971), "Lacurile din Romania", Ed. Academiei, Bucuresti.

Pisota I., Zaharia L. si Diaconu D., (2005), "Hidrologie", Ed. Universitara, Bucuresti.

Pisota I., Zaharia L., (2001, 2002), "Hidrologie", Ed. Universitara, Bucuresti.