Rezervația naturală Piatra Ceții

Categoria si importanta rezervatiei: peisagistica (complexa), constituita dintr-un relief pitoresc, in cea mai mare parte reprezentat de creste, abrupturi, tancuri si stancarii (partea sudica), partial de versanti repezi acoperiti cu vegetatie forestiera. Se remarca printr-o mare diversitate floristica, adapostind o serie de endemisme si plante aflate pe lista rosie a plantelor superioare din Romania ca specii care necesita ocrotire.

Masivul Piatra Cetii este unul dintre cele mai impunatoare masive calcaroase din Muntii Trascau si din Valea Muresului, dinspre est. Totusi este mult mai putin cunoscut decat cheile aflate pe vaile mai mari ce il flancheaza, si anume Cheile Rimetului, Cheile Manastirii si Cheile Intregaldelor. Mult mai accesibile si cu o spectaculozitate mare a peisajului, aceste areale stopeaza afluxul de turisti in cadrul lor, dar se pare ca pana acum si interesul naturalistilor.

Este drept ca atat Piatra Cetii cat si Cheile Tecsestilor au cele mai incomode cai de acces (ca sa nu folosim sintagma "greu accesibil") din toti Muntii Trascau. Acest lucru este valabil atat pentru drumurile ce duc aici dinspre valea Muresului sau alte locatii cat si pentru potecile din perimetrul celor doua rezervatii. Crearea unei retele de cai de acces mai bune in interiorul rezervatiilor Piatra Cetii si Cheile Tecsestilor trebuie sa fie unul dintre obiectivele majore ale viitoarelor proiecte ce se vor derula aici.

Pozitia geografica: in partea de vest a Muntilor Trascaului, intre vaile paraielor Cetii (la nord) si Galdei (la sud); altitudinea maxima 1233 m in Piatra Cetii; altitudinea minima 550 m in Paraul Cailor din latura de sud.

Suprafata si limitele: 80 ha. In cea mai mare parte limitele corespund cu baza abruptului calcaros care delimiteaza creasta principala. Catre Paraul Cetii, limita de nord se mentine in lungul curbei de 1000 m care ocoleste varful Piatra Cetii ca un arc de cerc de 180?. In latura de vest, de la obarsia unei valcele orientata sud-nord, limita corespunde cu marginea padurii pana la obarsiile Paraului Porcarilor. Ajunge in bazinul Paraului Porcarilor si ocoleste pe la sud abruptul calcaros. De la obarsia Paraului Cailor se indreapta spre nord-est, urmarind cu aproximatie marginea padurii pana in extremitatea estica a abruptului, de unde se continua spre nord, prin padure pe la inaltimea de 1000 m. In jumatatea nordica, zona tampon este reprezentata de o fasie de 150-200 m, delimitata de drumul dintre Tecsesti si Raicani si marginea padurii dinspre pajistile Tecsestilor si Raicanilor. De la obarsia Paraului Porcarilor se largeste pana la 250-300 m pana in valea Paraului Cailor pe care o urmareste aproximativ 500 m. Trece spre est pana in Valea Dostinei pe care se mentine pana la obarsie in Dealul Raicanilor. Zona tampon este acoperita in cea mai mare parte de padure de fag cu carpen. Pajistile (fanete si pasune) sunt mai extinse pe latura sudica.

Structura si evolutia componentelor naturale:

oGeologia

Rezervatia este formata pe calcare masive de varsta jurasica (jurasic superior), asociate in latura de est cu sisturi argiloase neocomiene (cretacic inferior).

oRelieful

O inaltime calcaroasa, proeminenta si izolata, inaltata pana la 1233 m, cu aproximativ 200 m deasupra culmilor netezite din jur. Este alungita pe directia nord-est sudvest si are aspectul unei creste formata din trei segmente: Piatra Cetii, La Calugari si Piatra inalta, cu versanti abrupti, prapastiosi, cu tancuri si hornuri. Jumatatea nordica are versantii mai putin abrupti si sunt acoperiti de padure pana in partea superioara.

oHidrografia

Ca inaltime proeminenta incadrata de paraiele Cetii (la nord) si Galdei (la sud) nu are o retea hidrografica proprie. Numai pe laturile de est si de vest se afla obarsiile Dostinei si, respectiv, paraielor Porcarilor si Cailor cu scurgere temporara.

oSolurile

Creasta si abrupturile calcaroase sunt, in general, lipsite de patura de sol. Numai in petice reduse apar rendzine formate pe calcare, iar pe polite si trepte cu suprafata foarte limitata si la baza abrupturilor sunt conditii pentru formarea solurilor humico-calcice. In jurul masivului calcaros, pe formatiunile cretacice necarbonatice s-au format soluri acide si brune podzolite.

o Vegetatia

Stancarii calcaroase. Sunt cele mai pretioase tipuri de habitate din Muntii Trascau si in general din cadrul Carpatilor Occidentali. Aici se concentreaza cel mai mare numar de specii rare, endemisme, alaturi de cel mai spectaulos peisaj. In cadrul acestuia, se disting la nivelul vegetatiei doua componente de baza, pajistile si tufarisurile de stancarii calcaroase (saxicole calcifile). De la bun inceput vom mentiona ca aici exista doua mari categorii floristice, si anume speciile carpato-balcanice si/sau central europene saxicole-calcifile de altitudine joasa si speciile stepice xerofle-mezoxerofile stepice-silvostepice eurosiberiene. Putem spune ca aceasta intrepatrundere a celor doua categorii de elemente este caracteristica masivelor calcaroase din estul Muntilor Apuseni.

Paduri de fag de stancarie calcaroasa - formatiune specifica Apusenilor estici, cu o cantitate mai redusa de precipitatii. Din cadrul Carpatilor Romanesti sunt descrise fagetele saxicole - calcifile cu margareta carpatina Chrysanthemo waldsteinii - Fagetum sylvaticae (Soo 1964) Tauber 1987. Acestea sunt insa edificate in cadrul unui climat uned cu nuante atlantice si compozitia specifica este cu totul diferita fata de a ceor din Piatra Cetii. Cele din urma se caracterizeaza printr-o mare saracie, pe care o punem pe seama faptului ca acestea evolueaza intr-un climat destul de secetos, influentat de fenomenele de umbra de precipitaii (foehnizare) de pe flancul estic al Apusenilor. Lipsesc toate endemismele carpatine caracterstice fagetelor noastre (Dentaria glandulosa, Pulmomaria rubra, Chrysanthemum waldsteinii, Symphtytum cordatum, chiar Helleborus purpurascens). Singurul endemism carpatin prezent este omagul Aconitum moldavica, element caracteristic insa si padurilor nemorale inferioare, respectiv gorunetelor. De asemenea lipsesc specii caracteristice acestor fagete precum feriga Phyllitis scolopendrium,tisa Taxus baccata sau bradul Abies alba. Astfel de paduri se afla in Trascau in partea dinspre interiorul Apusenilor, mai ferita de efectele umbrei