Resursele Subsolului din Carpații Românești

1. Consideraţii generale

Activitatea de extragere şi prelucrare a minereurilor este o constantă pe teritoriul românesc din cele mai vechi timpuri, fiind atestată pentru timpurile preistorice de numeroasele urme de cultură materială (unelte de silex şi cremene, podoabe de aramă şi aur, cuptoare de topire a fierului etc.).

În perioada geto-dacă şi în cea daco-romană o activitate de primă importanţă este cea a exploatării minereurilor auro-argentifere din Munţii Apuseni, continuată şi ulterior (Alburnus Maior-Roşia Montană, Ampelum-Zlatna, Alburnus Minor-Abrud etc.), dar şi din Munţii Rodnei, precum şi a celor de aramă şi fier din Munţii Poiana Ruscă (la Ghelari şi Teliuc) cât şi a sării (Ocna Şugatag).

Începând cu secolele VII-VIII mineritul se extinde în Carpaţi, deschizându-se noi exploatări (nordul Carpaţilor Orientali – arealul Baia Mare-Baia Sprie, Munţii Banatului), iar din secolul al XIII-lea (Giurcăneanu, 1988) au fost colonizaţi mineri germani şi slovaci (la Abrud, Zlatna, Baia de Arieş, Baia Sprie, Rodna etc.).

Exploatarea minereurilor se intensifică din secolele XVIII-XIX (îmbunătăţirea tehnicilor de exploatare) în vechile regiuni din nordul Carpaţilor Orientali (arealul Baia Mare-Baia Sprie), din Munţii Apuseni, din Munţii Poiana Ruscă (Ghelari, Teliuc) şi Banat (Bocşa, Ocna de Fier) şi se deschid o serie de mine de cărbune (Anina, Doman, Comăneşti, Codlea, Baraolt, Ţebea şi în bazinul carbonifer Valea Jiului).

Cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea reprezintă perioada de maximă dezvoltare a mineritului în Carpaţi, legată de lărgirea vechilor exploatări şi darea în folosinţă a altora noi (Cârlibaba, Leşu Ursului, Săcărâmb, Moldova Nouă, Ruschiţa, Câmpu lui Neag etc.).

Activitatea de extracţie a minereurilor a dus la modificări importante ale peisajului natural: defrişarea pădurilor, apariţia unor mari excavaţii (în arealele de exploatare a materialelor de construcţie, în cadrul marilor bazine carbonifere, în regiunile de extracţie a sării - Coştiui, Ocna Şugatag), apariţia haldelor de steril (frecvente în grupa nordică a Carpaţilor Orientali, în Carpaţii Occidentali, în Depresiunea Petroşani etc.) şi a unor aşezări cu oameni specializaţi în activităţi de exploatare şi prelucrare a minereurilor. Această veche activitate este reflectată de numele multor localităţi montane: Baia Sprie, Băiţa, Băiuţ, Baia de Arieş, Baia de Fier, Ocna de Fier, Ocna Şugatag etc.

2. Localizarea resurselor miniere din Carpaţii Româneşti

2.1. Carpaţii Orientali

Grupa nordică (maramureşano-bucovineană) se remarcă prin concentrarea resurselor de subsol în două regiuni (Giurcăneanu, 1988), Maramureş-Oaş (cu depresiunile omonime, eruptivul neogen Oaş-Gutâi-Ţibleş şi Munţii Maramureşului) şi Dorna (Depresiunea Dornelor)-Câmpulung (Câmpulungurile)-Bârgău, unde pot fi asociate Obcinele Bucovinei şi masivele din zona cristalino-mezozoică (Rodna, Suhard) de la sud de Munţii Maramureşului.

În arealul eruptivului neogen Oaş-Gutâi-Ţibleş sunt concentrate, mai ales, importante minereuri neferoase: sulfuri polimetalice cu conţinut de plumb, zinc, cupru etc. (Herja, Baia Sprie, Nistru, Tarna Mare, Turţ, Ilba) şi uneori asociate cu aur şi argint (Cavnic, Bixad, Racşa Vii, Văratic, Baia Sprie); filoane de aur (Şuior, Valea Roşie, Săsar); în Ţara Oaşului, la Cămârzana şi Bixad există rezerve de cinabru (mercur).

În Munţii Maramureşului, în zona cristalino-mezozoică mai însemnate sunt zăcămintele cuprifere şi complexe: Burloaia, Toroiaga (la contactul eruptiv-cristalin), Gura Băii, Poienile de sub Munte, bazinul Ţâşlei cu Măgura II şi Dealul Bucăţii). În Munţii Maramureşului există de asemenea mineralizaţii de fier şi mangan în formaţiunile cristaline şi paleogene de pe Valea Rea (bazinul inferior al Vaserului), grafit şi materiale radioactive.

Acestora li se adaugă sare în Depresiunea Maramureşului (Ocna Şugatag), unele resurse de lignit în Depresiunea Oaş (Luna-Negreşti, Aliceni-Târşolţ, Trip-Bixad) şi numeroase materiale de construcţie: andezit (Ilba, Seini, Blidari, Baia Sprie, Tarna Mare, Valea Fătului avale de Baia Borşa, Colbu), marmură (Borşa), granit (Negreşti), bentonit (Oraşul Nou), argilă (Baia Sprie, Oraşu Nou), perlit (Oraşu Nou, Călineşti Oaş), calcar (Luhei, Bistra, Repedea etc.), tufuri vulcanice.

Regiunea Vatra Dornei-Câmpulung-Bârgău se remarcă prin: bogate rezerve de mangan (Iacobeni, Vatra Dornei-Dealu Rusului, Şaru Dornei, Dealul Boambei, Broşteni, Cârlibaba); minereuri complexe de origine hidrotermală, cantonate în şisturi şi calcare cristaline asociate uneori şi cu cuiburi de aur şi argint (Rodna, Şanţ, Valea Mare, Valea Vinului, sudul Munţilor Rodnei, pirite şi pirite cuprifere pe aliniamentul Cârlibaba-Fundul Moldovei-Pojorâta-Valea Putnei-Mestecăniş); cupru (Fundul Moldovei, Leşu Ursului); fier (în Obcina Mestecăniş asociate dolomitelor triasice - la Delniţa, ca hematit şi sideroză şi în Dealul Cailor-Pojorâta), baritină (Ostra); materiale de construcţie – calcare şi dolomite (Lucava, Neagra, Botuş, Câmpulung Moldovenesc, Pojorâta, Valea Putnei, Iacobeni), marne şi marnocalcare (în Obcina Mare la Falcău, Straja, Putna), gresii (în Obcina Mestecăniş la Pojorâta şi Obcina Mare la Pleşa – gresii cuarţoase friabile, Vama şi Molid – gresii de Kliwa, Păltinoasa) şi microconglomerate (de Muncel la Pojorâta), caolin (Parva-Cormaia) şi bentonit, marmură şi calcare policrome (Cormaia, Anieş, Maieru, Borşa Fântâna, Parva, Sângeorz Băi), andezit (Rodna, Poiana Stampei, Dornişoara, Măgura Ilvei), dacit (Anieş, amonte de Poiana Ilvei); sare (Cacica).