Relieful carstic de suprafață Studiu de caz - Masivul Hășmaș și Podișul Mehedinți

1. Introducere

În introducere, voi face referire la importanța temei abordate și anume „Relieful carstic de suprafață (exocarstul) în România”. Acesta are o importanță științifică deosebită, întrucât se vorbește în toată literatura de specialitate despre exocarst, cu toate formele lui diferite și arealele în care îl regăsim. Este notabil modul prin care au luat naștere aceste forme variate, înălțimea pe care o ating în anumite masive și multitudinea de zone în care se întâlnesc pe teritoriul României, prin prezența calcarelor și dolomitelor.

2. Noțiuni de bază și areale studiate

Exocarstul sau relieful carstic de suprafață reprezintă formele de relief carstice, situate la suprafața rocilor.

Acesta evidențiază evoluția pliocen-cuternar, ce a dat o complexitate de forme cu dimensiuni și evoluții diferite. Existența lor este pusă pe seama mai multor etape de modelare carstică. În Carpați, amintim finele triasicului și jurasicului, cretacicul mijlociu (Ielenicz și Pătru, 2005).

Relieful carstic se dezvoltă în principal pe calcare și dolomite, roci în care dizolvarea este asociată cu eroziunea (lineară, în suprafață), ducând la crearea unei morfologii aparte în mai multe unități de relief de pe teritoriul României, însumând aproximatix 4400 km². În unele masive, calcarele dispuse în straturi groase alternează cu roci necarstificabile (Ielenicz și Pătru, 2005).

Studiul meu se va îndrepta către formele carstice care au luat naștere în Masivul Hășmașu Mare, din Carpații Orientali, respectiv Podișul Mehedinți, delimitat de Munții Mehedinți la nord și Podișul Getic la sud.

3. Masivul Hașmaș

Masivul Hășmaș face parte din grupa centrală (Carpații Moldo-Transilvani) a Carpaților Orientali. Sunt limitați de Munții Giurgeului la vest, Munții Tarcău la est, Depresiunea Ciucului și Giurgeului.

În acest masiv montan, vorbim despre prezența calcarelor și dolomitelor triasice și jurasice, dar și cele ale cretacicului mediu (Ielenicz și Pătru, 2005).

Arealul reprezintă o aglomerare de roci cristaline îmbinate cu roci sedimentare mezozoice. Masa de calcare concentrate în centru și în Bazinul Bicazului a facilitat un relief carstic, bogat în sectoare de chei - Bicaz, Bicăjel, Surduc (Ielenicz și Pătru, 2005).

Munții Hășmaș prezintă extensiunea cea mai mare din Carpații Orientali (peste 20 km lungime și 5-10 km lățime), reprezentată de culmi și martori. În nord și est întâlnim vârfuri izolate, iar în vest se întinde o culme continuă între Olt și Bicăjel (vezi fig. 1). Este un exemplu de carst evoluat, cu forme diferite și variate (doline, uvale, depresiuni carstice), care au luat naștere pe calcare jurasice, odată cu exhumarea lor în neogen (Posea et. al., 1974).