Raport de Analiza a Structurii, Calitatii si Functionalitatii Spatiilor Verzi din Craiova

Extras din referat Cum descarc?

I CONCEPT SI TERMINOLOGIE
Termenul de spatiu verde este inscris in cadrul Legii nr. 24 din 15 ianuarie 2007 (legea privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi urbane) ca zona verde in cadrul oraselor si municipiilor, definita ca o retea mozaicata sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al carei specific este determinat de vegetatie (lemnoasa, arborescenta, arbustiva, floricola si erbacee).
O alta definitie prezinta spatiul verde ca o zona verde ce consta din teritorii ce au o valoare semnificativa de patrimoniu natural si care necesita protectie si/sau ecosisteme de o biodiversitate unica, amenintate de poluare, ca si coridoare ce leaga ,,insule" protejate izolate.
In categoria spatiilor verzi urbane intra parcurile, scuarurile, amenajarile din fata unor edificii mai importante, gradinile botanice, zonele verzi de-a lungul cursurilor de apa, cimitirele, rondurile de la intretaierea unor drumuri mai importante, aliniamentele stradale si chiar unele zone de parcare (Godeanu, 2004). 
Spatiile verzi urbane sunt de mai multe tipuri (Godeanu, Paraschiv, 2005):
-acces nelimitat (folosite de un grup restrans de locuitori: curtile caselor familiale, curtile din cadrul cvartalelor de blocuri, spatiile verzi din cartierele de blocuri, spatiile verzi amenajate pe acoperisurile unor blocuri, precum si balcoanele); 
- acces limitat sau cvasilimitat (aliniamente stradale, amenajarile verzi din fata unor edificii, spatiile verzi din jurul unor monumente, parcurile, scuarurile, rondurile florale etc.); 
- profil specializat (gradini botanice, plantatii de protectie etc.). 
Spatiile verzi se compun din urmatoarele tipuri de terenuri din zonele urbane (Legea nr. 24/2007, art. 3): 
a) parcuri; 
b) scuaruri; 
c) aliniamente plantate in lungul bulevardelor si strazilor; 
d) terenuri libere, neproductive din intravilan: mlastini, stancarii, pante, terenuri afectate de alunecari, saraturi care pot fi amenajate cu plantatii. 
Spatiile verzi, in functie de dreptul de proprietate asupra terenului, sunt (Legea nr. 24/2007, art. 4): 
a) publice - parcuri, scuaruri, spatii amenajate cu dominanta vegetala si zone cu vegetatie spontana ce intra in domeniul public; 
b) private - spatii verzi ce sunt in proprietatea persoanelor fizice sau juridice. 
In sensul legii nr. 24/2007, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie: 
a) parc - spatiul verde, cu suprafata de minimum un hectar, format dintr-un cadru vegetal specific si din zone construite, cuprinzand dotari si echipari destinate activitatilor cultural-educative, sportive sau recreative pentru populatie; 
b) scuar - spatiul verde, cu suprafata mai mica de un hectar, amplasat in cadrul ansamblurilor de locuit, in jurul unor dotari publice, in incintele unitatilor economice, social-culturale, de invatamant, amenajarilor sportive, de agrement pentru copii si tineret sau in alte locatii; 
c) aliniament plantat - plantatiile pe spatiul verde cu rol estetic de protectie, de ameliorare a climatului si calitatii aerului, amplasate in lungul cailor de circulatie sau al cursurilor de apa.
Spatiile verzi, ca suprafete acoperite cu vegetatie, se definesc prin capacitatea de imbunatatire a microclimatului, a regimului fonic, prin gradul de dotare utilitara si decorativa a zonelor de odihna, recreere, agrement, sport, si prin valoarea estetica globala. 
Importanta spatiilor verzi rezida in functionalitatea ecologica si functionalitatea social-economica (Patrascoiu, 1972), in capacitatea acestora de a exercita anumite functiuni naturale si de protectie a mediului inconjurator, de a asigura o serie de functii multiple. Spatiile verzi fac parte integranta din viata comunitara, contribuind la imaginea sociala, iar gradul in care este reprezentata arhitectura peisagistica in urbanismul unei asezari reflecta statutul de dezvoltare sociala si economica a acesteia (Florincescu, 1999). 
In ultimul timp, un rol tot mai important il detin initiativa si investitia privata in amenajarea peisagistica nu numai spatiilor verzi din jurul locuintelor, dar si al zonelor aferente sediilor si spatiilor de productie ale agentilor economici si comerciali, ale diverselor organizatii si chiar ale institutiilor publice. 
In cadrul functionalitatii ecologice, principalele functii ale spatiilor verzi sunt: functia hidrologica, antierozionala, climatico-sanitara, recreativa, estetica, stiintifica si educativa. 
Functia hidrologica se caracterizeaza prin efectele spatiilor verzi asupra retinerii precipitatiilor atmosferice, echilibrarea alimentarii sustinute a panzei de apa freatica, reducerea si purificarea scurgerilor de apa, prevenirea torentilor. 
Functia antierozionala include insusirile spatiilor verzi de a impiedica eroziunea solului si degradarea rocilor, de a retine materialele aluvionare si a consolida malurile cursurilor de apa etc. 
Functia climatica rezida in insusirile spatiilor verzi de a modera extremele climatice prin micsorarea vitezei vantului, sporirea umiditatii atmosferice, reducerea intensitatii radiatiei solare etc. 
Temperatura mai ridicata din oras, in comparatie cu imprejurimile, este sesizabila inca din primavara. Astfel in zona centrala, liliacul, castanii, teii infloresc cu circa 6-8 zile mai devreme decat la periferie. 
Cladirile inalte, blocurile (construite indeosebi in perioada 1970-1990) sunt adevarate oglinzi ce reflecta inspre sol o parte din razele solare si transforma strazile, vara, in cuptoare fierbinti. Temperatura medie anuala este mai ridicata cu 0,5-2oC in zona centrala fata de periferii. In perioada unui timp frumos, calm, diferenta de temperatura intre centrul orasului (cald) si imprejurimi (racoare) determina o circulatie atmosferica, functionand ca intr-un vas inchis, fenomen care genereaza poluare urbana. 
Efectele de prospetime, racoare, umiditate a vegetatiei asupra microclimatului urban se datoreaza fenomenului de evapotranspiratie, care transforma plantele in adevarati refrigeratori, prin evaporatia puternica si foarte eficace a apei. La evaporatia unui gram de apa se consuma circa 590 calorii. Un arbore mediu, solitar, transpira vara, in jur de 500 l apa pe zi, consumand aproximativ 300.000 kcal pe zi. Un arbore bine dezvoltat poate reduce acest in acest fel, local, temperatura cu pana la 8-12oC fata de aceea de pe o strada fara arbori. In mijlocul unui parc, diferenta poate atinge 6-8 oC. Fiecare aliniament stradal, scuar, parc sau zona verde influenteaza, prin efectul racoritor, circulatia locala a aerului (Bleahu, 2004).


Fisiere in arhiva (1):

  • Raport de Analiza a Structurii, Calitatii si Functionalitatii Spatiilor Verzi din Craiova.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!