Chinezii antici au fost primii care au folosit gazul pentru iluminat, cu multe secole inainte ca utilizarea gazului sa se raspandeasca. In 1618, chimistul francez Jean Tardier a demonstrat ca gazul obtinut prin incalzirea carbunelui putea aprinde o lampa. Dar aceasta instalatie s-a dovedit prea periculoasa pentru scopuri practice si productia industriala a gazului a inceput abia la sfarsitul anilor 1700. Primul proiect eficient pentru gazul de huila a fost un sistem de iluminare a birourilor unei mine de carbune din Cumberland, Anglia, in 1765. Gazul era extras dintr-un strat de carbune care ardea. Urmatorul progres a aparut in 1792, cand inginerul William Murdock a produs gaz prin incalzirea carbunelui intr-o retorta. El a depozitat gazul intr-un rezervor de gaz din gradina casei sale din Cornwall, Anglia. O conducta transmitea gazul de la rezervor la lampile din casa. Mai tarziu Murdock a construit un sistem de iluminare cu gaz pentru angajatii sai- firma Boulton and Watt din Birmingham, fabricanti de masini cu aburi si instalatii pentru fabrici. Sistemul lor de iluminare cu gaz a fost atat de eficient incat au inceput sa fabrice instalatii similare pentru vanzare. Fondatorul sistemului modern de distributie a gazului a fost F. A. Winsor, un om de afaceri britanic care nu stia nimic despre productia de gaz. Winsor considera mai convenabila vanzarea gazului decat a instalatiei de producere. Ideea sa era de a construi o fabrica centrala de productie si de a distribui gazul printr-o retea de conducte. In 1812, Winsor a intemeiat Compania de Lumina de Gaz si Cocs. Anul urmator compania ilumina strazile Londrei. Succesul acestei scheme a dus la constructia unor sisteme de gaz similare in intreaga lume. Dupa aparitia alimentarii centrale cu gaz pentru iluminat, gazul a primit si alte utilizari. Primele aragaze au fost introduse in 1840. Trei ani mai tarziu, prin infiintarea Companiei Fredonia de Lumina de Gaz si Uzine de Apa din S. U. A., s-au pus bazele primei industrii moderne de gaz natural. Astazi majoritatea consumatorilor sunt alimentati cu gaz natural, dar in unele regiuni se mai utilizeaza gazul de huila, iar gazul este obtinut si din petrol. Gazul de huila consta, ca volum, din 50% hidrogen si 30% metan, alaturi de azot, monoxid de carbon si cantitati mici de hidrocarburi gazoase, dioxid de carbon si oxigen. Gazul de huila este de obicei produs prin incalzirea carbunelui bituminos, in absenta aerului, la aproximativ 1350oC. Aceasta inmoaie carbunele si il determina sa elibereze gazul. In aceasta faza gazul este brun datorita prezentei vaporilor de gudroane. Gazul contine si gaze de amoniac si sulfura de hidrogen. Gudronul si toate gazele nedorite sunt inlaturate printr-o serie de procese de purificare. Reziduul solid ramas dupa extractia gazului este cocsul, care este si el folosit drept combustibil. In procesul Lurgi, jeturi mari de mare presiune de aburi si hidrogen transforma carbunele in gaz de generator. Acest gaz ...
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
