Premisele urbanizării în România

Romania se remarca datorita pozitiei geografice, la rascrucea unor importante drumuri de larga circulatie

- Dunarea a avut si ea un rol deosebit, fiind una din caile europene cele mai active, atat sub raportul circulatiei , cat mai ales al legaturilor politice dintre state

- pe acest fond, intr-un cadru geografic cu trasaturi distincte, s-a dezvoltat continuu o viata materiala si spirituala autohtona

- in acest context au aparut centre de schimb si de targ, de popasuri sau de aparare, dintre care unele au disparut, iar altele au progresat continuu sub forma de orase pana azi

- vaile largi ale coroanei muntoase au permis popularea din timpuri stravechi, iar la intrarea sau iesirea drumurilor din munti, la pasurile de culme, au aparut “centre de supraveghere” de aparare, de vama, situatii care au generat multe din orasele de azi – orase “dublete”, orase “poarta”

- campiile ofera terenuri fertile, ceea ce creeaza astfel premise economice de importanta deosebita pentru orice categorie de oras

- dealurile si regiunile subcarpatice, bogate in resurse ale subsolului, constituie zona de intensa concentrare a populatiei, fiind atrasa de exploatarea si prelucrarea materiilor prime, de efectuarea schimburilor, de pitorescul regiunii

- se adauga zona litorala si Valea Dunarii care prin pozitia si importanta lor in viata poporului roman au favorizat aparitia, suprapunerea si succesiunea celor mai variate tipuri de centre urbane

- aparitia si consolidarea oraselor antice sau feudale sunt legate de diviziunea continua a muncii, de separarea treptata a mestesugurilor, de agricultura si de perfectionarea uneltelor de productie

- perioada antica se remarca printr-o frecventa accentuata a centrelor urbane; prabusirea sclavagismului determina o decadere a oraselor care insa se reinvioreaza incepand cu sec. X-XI, ca rezultat al dezvoltarii mestesugurilor si comertului

- dupa navalirile tatare (mijloc sec. XIII) apar targurile in care separarea de agricultura a mestesugurilor este de 5-10 ori mai mare decat in satele obisnuite; in a doua jumatate a sec. XIV viata urbana se amplifica

- apar orase a caror amploare tine seama de vechile asezari, pe ruinele sau apropierea carora se formeaza (Constanta, Arad, Oradea) si de drumurile comerciale deja cunoscute (Braila, Galati, Sibiu, Sighisoara)

- in toate timpurile drumurile au avut un rol deosebit in formarea si dezvoltarea centrelor urbane

- sunt bine cunoscute drumurile ce porneau de la Dunare, de la Sucidava si treceau prin Lederata (Banat), Sarmizegetusa, avand ramificatii spre Potaisa, Napoca, Porolissum sau spre Dierna (Orsova)

- sunt de asemenea cunoscute drumurile de pe valea Oltului sau de pe valea Muresului, din Apuseni sau Dobrogea

- toate aceste drumuri sunt o dovada in plus a existentei unei veritabile retele de centre urbane cu functii diferentiate, in stransa legatura cu localitatile rurale

- orasul modern corespunde fazelor de dezvoltare si evolutie a muncii industriale, efectelor trecerii de la dezvoltare

- un rol important revine proceselor de valorificare a resurselor subsolului, dezvoltarii unor ramuri industriale stimulate de dezvoltarea complexa a agriculturii

- caile ferate instalate de-a lungul vechilor drumuri comerciale au produs schimbari importante in evolutia oraselor

- aproape toate orasele sunt legate direct de cai ferate sau sunt amplasate la mica distanta de acestea

- apoi sunt orasele mici, vechi targuri moldovenesti (Harlau, Darabani, Targul Frumos, Husi – periferice retelei principale), orase noi industriale (Motru, Uricani, Sacele – asigurate cu linii ferate locale), orase situate in conditii restrictive de relief (Horezu, Boresc, Harsova) sau foarte aproape de alte orase mari si usor de deservit prin transferul rutier (Zarnesti, Rasnov, Moreni )

- la intersectiile principalelor cai de comunicatie s-au dezvoltat orase mari, formandu-se azi adevarate zone urbane: Bucuresti, Brasov, Craiova, Timisoara, Ploiesti, Pitesti

- pe liniile de traffic foarte intens se dezvolta adevarate zone urbane continue: Brasov-Ploiesti-Bucuresti, Constanta-Mangalia; orasele mari ale tarii sunt situate de regula pe axe duble de circulatie (cai ferate si sosele)

- in alte cazuri soselele suplinesc lipsa cailor ferate in Subcarpatii Olteniei, Muntii Buzaului, Maramures

- se remarca rolul important al comertului in dezvoltarea oraselor, comert existent in 3 forme: intern, extern si de tranzit

- ca urmare a schimbului in cadrul pietei, organizate mai intai sporadic, apoi periodic si in cele din urma permanent, o serie de sate mari fixeaza definitiv populatia alcatuita din mestesugari si negustori, transformandu-se treptat in orase

- asemenea fapte confirma realitatea ca in zilele noastre urbanizarea nu se datoreaza exclusiv fortelor economice, factorii de cultura, de educatie, politici si sociali afirmandu-se intr-un rol deosebit de important

TIPURI GENETICE DE ORASE PE TERITORIUL ROMANIEI

CETATEA

- majoritatea centrelor urbane antice s-au nascut din necesitatile de aparare, politice sau religioase, dezvoltand paralel si necesitatile economice

- nevoia de aparare a oamenilor se resimte in insusi modul de organizare a asezarilor, pe locuri mai inalte sau mai ascunse

- functia de aparare devine treptat functie militara izvorata din necesitatea de aparare a teritoriilor autohtone (oppida)

- la sfarsitul sec. III i.Hr. ne sunt cunoscute cetati geto-dacice: ex. Tinosul pe Prahova, Popesti pe Arges

- in preajma anului 100 i.Hr. sunt cunoscute o serie de dave care se inmultesc pe intreg cuprinsul tarii (sunt cunoscute mai ales cele din Muntii Orastiei – Sarmizegetusa; sunt nelipsite in centrele de exploatare a bogatiilor din centrul si vestul tarii – Germisara)

- asezari tip cetate sunt si coloniile grecesti de pe tarmul Marii Negre (cele mai vechi orase de pe terit. Rom.): Histria, Callatis, Tomis

- cetatile romane au avut un rol important in dezvoltarea mediului urban de pe terit. Rom., ele impunandu-se printr-o organizare urbanistica net superioara tipurilor de cetati anterioare (cultura arhitectonica superioara + functii multiple); cetatile romane se dezvolta pe intreg cuprinsul tarii, cu exceptia cetatilor cu functii exclusiv militare, politice ca cele din M. Orastiei care conserva si dezvolta functiile vechilor cetati autohtone

- cetatile feudale, subdiviziuni ale formatiunilor urbane incadrate in tipul generic de fortareata, se dezvolta pe vetrele sau in apropierea vechilor fortarete, a centrelor urbane existente sau a unor sate mai evoluate; cetatile medievale sunt inconjurate de ziduri care aveau rol de aparare si adapost pentru populatie in caz de invazii; orasele apareau de regula formate din doua parti: cetatea propriu-zisa (inconjurata de ziduri) si burgul nefortificat unde era piata orasului si traiau targovetii, mestesugarii, negustorii

- astfel, orasele-cetati din timpul ocupatiei romane isi dezvolta mai mult functiile economice si spirituale, devenind centre de organizare teritoriala ale cnezatelor si apoi ale judetelor

- o marturie a caracteisticilor oraselor cu functii de cetate sunt trasaturile centrelor istorice care s-au pastrat de-a lungul vremurilor; astfel, exista orase ale caror centre istorice s-au pastrat nealterate in plan orizontal si vertical (Sighisoara), orase ale caror centre istorice s-au pastrat nealterate in plan orizontal, insa au suferit modificari substantiale pe plan vertical (Cluj, Brasov, Sibiu)

TARGURILE

- se dezvolta fie ca vechi centru cu asemenea functii, fie preia functiile oraselor-cetati

- se disting ca centre cu functii de schimb permanente, periodice sau de tranzitie

- forma cea mai expresiva a cestui tip o putem urmari mai bine din perioada convietuirii romano-slave cand asezarile de acest fel sunt atestate in documentele istorice sub denumirea de targuri

- in functie de conditiile de dezvoltare economico-sociala si istorica din Tarile Romane, targurile s-au diferentiat generand o serie de subtipuri, in functie de intensitatea functiilor si de pozitia lor geografica

- orasele-targuri, centre de schimb dezvoltate si aparute pe baza unor antecedente rurale sunt orasele de astazi alcatuite oarecum spontan prin dezvoltarea unor asezari rurale cunoscute ca sate in epoca feudala; multe sunt citate a fi pe vechile ruine daco-romane sau alaturi de acestea; ex. Tg-Jiu, Tg. Mures, Arad, Miercurea-Ciuc, Turda, Campulung, Craiova, Satu Mare, Bacau, Ploiesti

- orasele-targuri, centre de meserii si comert, dezvoltate pe baza unor asezari rurale devenite resedinte administrative sau religioase sau in apropierea acestora; sunt de fapt satele romanesti care au devenit prin pozitia lor economico-geografica sau strategica resedinte nobiliare sau domnesti; ex. Bucuresti, Targoviste, Iasi, Suceava, Alba-Iulia, Piatra Neamt

- orasele-targuri fortificate dezvoltate pe antecedente rurale au in vedere formatiuni care prin pozitia lor economica fata de drumurile comerciale au devenit centre cu o activitate de comert si meserii, iar cu timpul orase; datorita pozitiei lor in teritoriu au fost fost transformate in puncte strategice capatand caractere si functii care le-au indepartat de targurile propriu-zise; ex. Brasov, Sighisoara, Sibiu, Medias, Bistrita, Cluj etc.

- orasele targuri dublete sunt generate de functiile de schimb si de tranzit, orase influentate de pozitia lor fata de Carpati; ex. Drobeta-Turnu Severin – Orsova, Targu Jiu – Hateg