Potențialul climato-turistic în arealul Parcului Natural Porțile de Fier

Extras din referat Cum descarc?

1. Relief si geologie
1.1. Pozitie
Parcul Natural Portile de Fier este o arie protejata infiintata prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului National - Sectiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu in care remarcabila frumusete a peisajelor si diversitatea biologica pot fi valorificate in conditiile pastrari nealterate a traditiilor, iar calitatea vietii comunitatilor sa fie rezultatul unor activitati economice ale locuitorilor, desfasurate in armonie cu natura.
Parcul Natural Portile de Fier este situat in partea de sud-vest a Romaniei, pe malul stang al Dunarii, intre localitatile Bazias si Gura Vaii. In perimetrul sau intra si prelungirile sudice ale Muntilor Banatului (Locvei si Amajului) si Muntilor Mehedinti, precum si o parte din podisul Mehedinti si fasia de lac ce apartine tertoriului national.
1.2. Limite
Cu o suprafata de 115.655 ha ocupand partial teritorii apartinand judetelor Caras-Severin si Mehedinti in partea sudica a Muntilor Locvei si Almajului si in sud-vestul Podisului Mehedinti se intinde intre 21s 21` si 22s 36` longitudine estica, iar in latitudine intre 44s 51` si 44s 28` latitudine nordica.
1.3. Potential turistic
Geologia. Geologia Parcului Natural Portile de Fier este deosebit de complexa, avand in vedere ca se suprapune unitatii de orogen a Muntilor Carpati. Diversitatea litologica si structurala reprezinta un element al cadrului natural cu implicatii majore in repartitia invelisului edafic si biotic si in aspectul general al reliefului prin evidentierea unor forme specifice (abrupturi structurale si litologice, talve, chei, pesteri, turnuri etc.).
Structural, se remarca doua unitati majore: Autohtonul danubian si Panza getica, cu caractere structurale si geologice proprii. 
-  Autohtonul danubian este prezent in partea centrala si estica a Parcului Natural Portile de Fier, respectiv in arealul Muntilor Almaj si include formatiuni cristaline alcatuite din roci amfibolice, gnaise, sisturi cristaline sericito-cloritoase, micasisturi, filite, cuartite, etc.
-  Panza getica afloreaza in partea vestica a Parcului Natural Portile de Fier -  arealul Muntilor Locvei -  si la est de Valea Cernei. Formatiunile cristaline sunt reprezentate de sisturi cristaline cu diferite grade de metamorfism, gnaise; alaturi de acestea sunt prezente intruziunile magmatice -  masivul granitic de Sichevita si banatite si invelisul sedimentar al zonei Resita -  Moldova Noua, cu depozite de varsta Paleozoic mediu si superior precum si Mezozoic (calcare, marnocalcare, marne).
Zona Portilor de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber, existand o serie de puncte de atractie geologica si paleontologica renumite la nivel national (sinclinalul suspendat Munteana, punctele fosilifere Svinita si Bahna, neck-ul vulcanic permian Trescovat, Defileul Dunarii, formatiunile carstice etc.).
2.Relief. Relieful Parcului Natural Portile de Fier apare ca o reflectare a structurii geologice si a alcatuirii petrografice, constituind elementul polarizant al interesului turistic. Se suprapune, de la vest la est, urmatoarelor unitati majore de relief: Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti.
-  Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est). In cadrul Parcului Natural Portile de Fier ating o altitudine maxima de 545,7 m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica), coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina (M. Radimnei, Gr. Posea, 1984) cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara, calcaroasa, in partea estica.
In zona calcaroasa, relieful este alcatuit din culmi largi, ramificate si platouri carstice (Carbunari, Sfanta Elena); apar doline cu adancimi diferite (formate prin alinierea acestora de-a lungul contactelor litologice si tectonice), vai carstice seci, lapiezuri (ingropate partial de argile rosii) etc.
In zona de contact dintre rocile cristaline si cele sedimentare, in lungul unei importante linii de dislocatie se insinueaza corpurile intruzive de roci magmatice (banatite), pe seama carora s-au format zacamintele de sulfuri complexe de la Moldova Noua. In partea de sud a Muntilor Locvei (intre Valea Ralii si Coronini) se desfasoara Depresiunea Moldova Noua, un bazin de sedimentare miocen.
Morfologic, Depresiunea Moldova Noua se suprapune in cea mai mare parte peste formatiunile neogene, desi partile periferice se dezvolta si pe cristalinul Muntilor Locvei. Aria depresionara a permis formarea ostroavelor Kisiljevo cu lungime de circa 7 km (in apropierea malului sarbesc) si Calinovat cu o lungime de 1,0 km (in apropierea malului romanesc).
La vest de localitatea Belobresca, pe o distanta de aproximativ 11 km in lungul Dunarii se evidentiaza o serie de depozite loessoide cuaternare, ce formeaza adevarate abrupturi, unele fiind declarate rezervatii naturale (Rapa cu lastuni -  loc de cuibarit pentru Riparia riparia -  lastunul de casa). De altfel, in sectorul Belobresca si Coronini apar mai multe bazinete de acumulare in zona de varsare a vailor Locva, Radimna, Valea Mare si Moldova.
Procesele actuale de modelare (siroire, torentialitate) au generat un microrelief caracteristic de vai torentiale cu aspect de mic canion, canalizate pe foste drumuri si de badlands pe versanti.

Fisiere in arhiva (1):

 Potentialul climato-turistic in arealul Parcului Natural Portile de Fier.docx