Poluanți ai calității aerului monitorizați în Spania

Poluanti ai calitatii aerului monitorizati in Spania

Principala cauza de poluare a aerului in Spania este cauzata de arderea incompleta a combustibililor fosili . 

Poluantii monitorizati in Spania sunt: dioxid de azot, particule in suspensie (PM10 si PM2,5), ozon, dioxid de sulf, monoxid de carbon, plumb, benzen.

Valori limita anuale ale concentratiilor de poluanti monitaorizati in Spania

Legislatia spaniola a stabilit valori limita din ce in ce mai stricte in timp pentru reducerea poluarii. Aceste nivele de concentratie mai mari decat limita legala au obligatia de a veni in acord cu epidemiologii, confirmand ca nici o concentratie de poluati nu poate fi considerat sigur pentru sanatate, pentru care se precizeaza un control mai strict.

Acasta reducere a valorilor limita pot fi vazute urmand evolutia in timp a valorilor limite anuale ale principalelor substante poluante.

Valoarea limita anuala pentru dioxid de azot (NO2):

Din grafic rezulta ca de la 1 ianuarie 2010 nu s-a mai depasit media anuala a concentariei maxime admise 40 µg/m³ pentru dioxid de azot (NO2). Anterior acestei date a fost utilizata o marja de toleranta de 16 µg/m³, iar de la 1 iauarie 2003 aceasta este in scadere cu 2 µg/m³ pentru a stabili obiectivul de 40 µg/m³.

Valoarea limita anuala pentru pulberi in suspensie (PM10)

De la 1 ianuarie 2005, valoarea maxima anuală admisa pentru pulberi in suspensie este 40 µg/m³ . Acesta stabilește sa nu se depaseasca valoarea maxima de 50 µg/m³ mai mult de 35 de zile /an, începând din 2005. Inainte de 1 ianuarie 2003 era folosita o toleranță de 4,8 mg/m³, care a scăzut 1.6 mg/m³ anual pentru a atinge obiectivul de 40 mg/m³.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda o valoare limita anuala de 20 µg/m³.

Valoarea limita anuala pentru pulberi in suspensie (PM2,5)

Obiectivul anual pentru particulele in suspensie mai mici de 2,5 microni este de 25µg/m³, atat ca medie anuală pentru anul 2010, dar si ca limita obligatorie din anul 2015.

Acesta stabileste si un raport de reducere a concentrațiilor maxime admise de PM2,5 in stații de fond urbane înregistrate între anii 2008-2010 și 2018-2020.

OMS recomanda, pentru a evita deteriorarea sanatatii umane ca limita sa fie de 10 mg/m3.

Pragul de informare și alertă pentru ozon (O3)

În ceea ce priveste ozonul, autoritatile locale ar trebui sa informeze publicul atunci cand sunt depasite pragurile sau cand se astepta sa fie depasite. Informatiile trebuie să includa: valoarea depasita, zona de risc si masurile preventive.

Pentru O3 pragul de informare ramane la 180 µg/m³ și pragul de alertă scade la 240 g/m.