1. NOTIUNI GENERALE O.P.E.C. sau Organizatia Statelor Exportatoare de Petrol este o organizatie interguvernamentala permanenta, care coordoneaza si uniformizeaza politicile in domeniul petrolului ale tarilor membre, in vederea asigurarii unor preturi stabile si echitabile pentru producatori. Organizatia este considerata de multi observatori drept un cartel. O.P.E.C. include in componenta ei statele exportatoare de petrol brut, indiferent de nationalitatea acestora: state arabe sau nearabe. Membrii sai sunt: Arabia Saudita, Kuweit, Irak, Iran, Venezuela, Qatar, Indonezia, Libia, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Nigeria, Ecuador, Angola si Gabon (1975-1994) cu statut de membru participant. Din 1965 sediul central al organizatiei se afla la Viena, Austria, in primii ani de fiintare sediul aflandu-se la Geneva. Ideea existentei acestei organizatii dateaza din anii '60, cand companiile monopoliste au luat masuri de scadere la jumatate a pretului petrolului brut exportat de tarile producatoare. Acest lucru a dus la pagube materiale semnificative in economiile tarilor producatoare, care au fost astfel obligate sa se gandeasca la noi modalitati de asigurare a intereselor lor supreme si de prevenire a irosirii surselor lor de venit. Principalele obiective ale O.P.E.C. sunt: - Coordonarea si unificarea politicii petroliere a statelor membre si gasirea celor mai bune metode de aparare a intereselor individuale si colective, astfel incat sa se asigure preturi corecte si stabile pentru producatorii de petrol. - Asigurarea unei aprovizionari regulate, economice si eficiente cu petrol a tarilor consumatoare. - Actionarea in vederea stoparii modificarilor irationaole privind preturile petrolului pe piata mondiala si apararea intereselor statelor exportatoare de petrol. - Asigurarea unui venit stabil; asigurarea de dobanzi proportionale cu capitalul investit de catre statele membre, precum si o redistribuire corecta a veniturilor obtinute catre cei care investesc in industrie. 2. SCURT ISTORIC AL O.P.E.C. Putini oameni stiu ca O.P.E.C. a fost formata ca un raspuns la cotele de import ale petrolului impuse de Statele Unite ale Americii. In 1959 guvernul SUA a stabilit un Program al Cotei de Petrol Importat ( Mandatory Oil Import Quota Program (MOIP)) restructurand astfel cantitatea de petrol brut si al produselor petroliere care ar fi putut fi importate in SUA. MOIP aplica un tratament special importurilor de petrol provenite din Mexic si Canada. Aceasta excludere partiala a pietei de petrol a produs o scadere a pretului la petrol pe piata producatorilor din Golful Persic. Venezuela a fost prima tara care s-a indreptat spre stabilitatea O.P.E.C. apropiind Iran, Iraq, Kuwait si Arabia Saudita in 1949, sugerand ca intre aceste state sa existe posibilitatea de a schimba puncte de vedere si de a explora, astfel incat sa existe o comunicare buna intre ele. O.P.E.C. a fost fondata in cadrul unei intalniri ce a avut loc intre 10-14 septembrie 1960, la Bagdad, in Irak, intre guvernele a 5 tari producatoare de petrol: Iran, Irak, Kuweit, Venezuela si Arabia Saudita. Aceste tari sunt cunoscute ca membri fondatori ai organizatiei. Celor cinci membri fondatori li s-au adaugat, pe parcurs, inca opt membri: Qatar (1961), Indonezia (1962), Libia (1962), Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador (1973) si Gabon (1975). Ecuador si Gabon si-au anulat efectiv statutul de membri in 31 decembrie 1992, respectiv pe 1 ianuarie 1995. Ecuador si Gabon au fost membri ai O.P.E.C., dar Ecuador s-a retras in 31 Decembrie 1992 pentru ca au fost siliti sa plateasca 2 milioane de dolari, ca tara membra si in plus, au declarat ca au nevoie sa produca mai mult petrol decat le-a fost permis prin cota O.P.E.C. Probleme asemanatoare au aparut si pentru Gabon care a urmat Ecuadorul, retragandu-se in ianuarie 1995, in timp ce Angola s-a alaturat in prima zi a lui 2007. In mai 2008, Indonezia, a anuntat ca se va retrage din O.P.E.C., deoarece a inregistrat o scadere a productiei de petrol incepand cu anul 1995, devenind importator net, fiind astfel incapabila sa asigure cota de productie impusa. 3. EVENIMENTE IMPORTANTE DIN ACTIVITATEA O.P.E.C. 1973 - Criza petrolului Persistenta conflictului arab-israelian a declansat in cele din urma o transformare a O.P.E.C. intr-o forta politica formidabila. Dupa Razboiul de Sase Zile din 1967, membrii arabi din O.P.E.C. au format separat, un grup suprapus, Organizatia Tarilor Arabe Exportatoare de Petrol (Organization of Arab Petroleum Exporting Countries), cu scopul de a centraliza politica si de a exercita presiune asupra Vestului cu ajutorul sprijinului acordat de Israel. Egipt si Siria, desi nu erau mari exportatoare de petrol, s-au alaturat acestui grup pentru a ajuta la definirea obiectivelor lor. Mai tarziu, Razboiul Yom Kippur din 1973 a entuziasmat parerea Arabilor. Furiosi pe efortul urgent de furnizarea a cererilor care au determinat Israelul sa reziste fortelor Egiptene si Siriene, lumea Araba a impus in 1973 embargou pe petrol impotriva Statelor Unite ale Americii si impotriva Europei de Vest. In 1970, conglomeratele de petrol din Vest au avut brusc de a face cu un grup unit de producatori. Acest conflict arabo-israelian a intarit criza existenta deja pe piata. Vestul nu a putut sa continue sa sporeasca consumul de energie cu 5% anual, platind un pret mai mic pe petrol, dar sa continue sa vanda bunuri la pret de inflatie tarilor producatoare de petrol din A Treia Lume. Acest lucru a fost presat de Shahul Iranului (Liderul Iranului), a carui natiune era a doua mare exportatoare de petrol din lume, si in acelasi timp, unul dintre cei mai apropiati aliati ai SUA in Orientul Mijlociu, in acel moment. "Bineinteles ca pretul petrolului va creste", a spus liderul Iranului pentru New York Times in 1973. "Cu siguranta! Si inca cum... Dvs -Statele din Vest- ati marit pretul pe grau si ni-l vindeti cu 300% mai scump, si acelasi lucru ati facut si cu zaharul si cimentul... Dvs cumparati petrolul nostru brut si ni-l vindeti noua, rafinat ca produs petrochimic, de 100 de ori mai scump decat l-ati cumparat... Cinstit ar fi ca de acum inainte, dvs sa platiti mai mult pentru petrol. Sa spunem, de 10 ori mai mult." Amenintarea si folosirea embargoului ca arma, a declansat un declin al puterii O.P.E.C.. Natiunile vestice au dezvoltat legaturi stranse cu Uniunea Sovietica si au construit rapid sonde departe de tarm in Marea Nordului si in Golful Mexic, reducand astfel potentialul impact al preturilor impuse de O.P.E.C.. Totusi efectul nu a fost imediat, cand liderul Iranian a asigurat o noua criza a petrolului in 1979. 1980 - Suprasaturarea pietei petrolului Dupa 1980, pretul petrolului a inceput un declin de 6 ani care a culminat cu o scadere a pretului cu 46 de procente in 1986. Acest lucru s-a datorat reducerii cererii si cresterii productiei, fapt care a dus la o suprasaturare pe piata mondiala. Aceasta a determinat O.P.E.C. sa-si piarda unitatea. Cresterea pretului la petrol din 1990 si din 2004-2008 Pregatind terenul pentru Razboiul din Golf din 1990-1991, Presedintele Irakului, Saddam Hussein a pledat ca O.P.E.C. a impins preturile la petrol sa creasca, in felul acesta ajutand Irak, si alte state membre sa-si plateasca datoriile. Dar impartirea tarilor din O.P.E.C. a fost prilejuita de Razboiul dintre Irak si Iran si de invazia Iraqienilor in Kuwait, care a marcat un punct scazut in coeziunea O.P.E.C.. Odata ce dezmembrarea era insotita de frica de separare, pretul petrolului a inceput sa alunece in mod dramatic. Dupa ce pretul la petrol a scazut la 10 dolari barilul in 1990, diplomatia a fost de acord, si a atribuit presedintelui Venezuelei, Hugo Chavez, realizarea unui redresari coordonate a productiei de petrol in 1998. In 2000, Chavez a fost gazda primei intalniri de varf, de sefi de state, membri ai O.P.E.C. in 25 ani. Anul urmator, atacurile de la 11 Septembrie 2001 impotriva Statelor Unite ale Americii si invaziile ulterioare din Afganistan dar si invazia din Iraq in 2003 si ocupatia ulterioara au determinat un val de crestere la nivelul pretului la petrol, mult mai mare decat cel practicat de O.P.E.C. in perioada anterioara. Pe 19 Noiembrie 2007, pretul global al petrolului a reactionat cu toata convingerea pe masura ce membrii O.P.E.C. vorbeau doar despre posibilitatea tranformarii rezervelor de cash in euro departandu-se astfel de dolarul american.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
