Munții Ural

Muntii Ural constituie unitatea cea mai estica a Europei precum si o mare cumpana de ape.

Separa Europa de Asia pe o lungime de circa 2000 km.

Se intind de la Oceanul Arctic pana la Campia Caspicii, de care ii separa fluviul Ural.

Acesti munti reprezinta unul din cele mai intinse lanturi hercinice de pe glob, un lant muntos tocit, fapt care explica fragmentarea lor accentuata si altitudinea redusa.

Inaltimile lor rar depasesc 1600-1800m si aceasta numai in partea de nord si de sud, iar la mijloc ajung la 700-800 m.

Cel mai inalt varf-in Muntele Narodnaya-Pozznur 1895m.

Muntii Ural sunt constituiti din sisturi cristaline, diferite formatiuni paleozoice si mezozoice(cuartite, calcare, gresii, roci eruptive) de care sunt legate importante resurse minerale: fier cupru, zinc, plumb, aur, argint, petrol, carbuni.

Eroziunea a expus numeroase minerale cum ar fi magnetit, topazul si berilul.

Sub raport tectonic, ei se prezinta sub forma de fasii longitudinale inguste, bine delimitate structural, cutate si fracturate, intretaiate de falii transversale care le accentueaza aspectul de masive si de culmi.

Muntii Ural au o importanta retea hidrografica.

Din cuprinsul acestor munti izvorasc numeroase rauri mari, cum sunt: Peciora, Ciusovoi, Belaia cu afluentul sau Ufa (toate in vest), Uralul in sud, Isem si Sosva situate in est; Sakmara in sud-vest.

Toate acestea dispun de resurse hidroenergetice importante, datorita debitului si pantei lor mari.

In partea de est a muntilor se afla numeroase regiuni mlastinoase.