Munții Rodnei

1.ASEZAREA GEOGRAFICÍ SI LIMITELE

Muntii Rodnei fac parte din grupa nordica a Carpatilor Orientali, cunoscuti fiind si sub numele de FÎgÎrasul Nordului. Ei ocupÎ o intindere mare (peste 1 000 km2) si prezinta aspectul unui masiv impunator corespunzând unui horst dezvoltat asimetric, cu flancul nordic abrupt (spre Depresiunea Maramuresului), iar cu cel sudic, prelungit pâna în valea Somesului Mare (dupÎ D. CÎlin  Muntii Rodnei-harta turisticÎ). ReprezintÎ masivul cel mai inalt din Carpatii RÎsÎriteni (alt. max. vf. Pietrosul, 2303 m). Creasta principala mÎsoarÎ peste 50 km lungime, pe o lÎtime de 30-40 km si prezintÎ o asimetrie asemÎnÎtoare celei fÎgÎrÎsene: abruptÎ spre nord, domoalÎ spre sud cu exceptia zonei Puzdrele.

Limita nordica si nord-estica a masivului urmareste falia Dragos Voda care se extinde între Pasul Prislop (1 416 m alt.), la est si valea Izei pîna la Sacel, la vest. Bazinul superior al Viseului separÎ masivul cristalin Rodna de Muntii Maramuresului. Între Pasul Prislop si Casele Rotunda, raul Bistrita Aurie desparte Muntii Rodnei de Muntii Maramuresului (vezi fig. 1).

În vest gÎsim valea Salautei, între Pasul Setref (826 m alt) si localitatea Cosbuc. Salauta separa Muntii Rodnei de cei ai Tiblesului.

Spre est, paraul Rotunda, paraul Preluci si Somesul Mare pîna la Valea Mare, separa Muntii Rodnei de cristalinul Muntilor Suhardului.

2. RELIEFUL

2.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE RELIEFULUI

Muntii Rodnei sînt considerati una din cele mai reprezentative unitati montane din Carpatii Orientali. Fata de zonele vecine se impun prin masivitate si prin suprafata mare (peste 45 km lungime, peste 25 km latime si aproape 1 300 km2 suprafatÎ), constituind un adevarat bastion carpatic, care, pe lînga diversitatea formelor de relief, dispune de o mare varietate a vegetatiei si faunei, cu cîteva raritati însemnate, de valoroase resurse ale subsolului din gama minereurilor neferoase, izvoare minerale etc (dupÎ Iuliu si Ana Buta  Muntii Rodnei).

Muntii Rodnei prezinta o configuratie asimetrica cu vai abrupte si scurte spre nord, lungi si puternic fragmentate de o retea hidrografica bine dezvoltata spre sud, o creasta principala lunga si continua orientata nord-vest, numeroase circuri glaciare, custuri si vârfuri abrupte.

Asimetria aceasta scoate în evidenta succesiunea de culmi desprinse de o parte si de alta a culmii centrale, care prezinta doua noduri orohidrografice impresionante: Pietrosu (în vest) si Ineu (în est) - doua dintre cele mai importante compartimente ale Muntilor Rodnei. Se poate spune si de un al treilea compartiment, situat în vestul culmii principale  Batrâna-alcatuit din formatiuni sedimentare de vârsta cretacica.

Vf. Ineu (foto 1 Radu Pavel)

INEU înglobeaza compartimentul estic al Muntilor Rodnei, fiind un adevarat centru orografic de unde culmile muntoase se rasfira în toate directiile. Este constituit din roci cristaline puternic metamorfozate (micasisturi, paragnaise cu amfibolite, sisturi epimetamorfice din seria Repede, sisturi sericitografitoase, solzi de calcare), deseori acoperite cu depozite glaciare si grohotisuri. Forma lui, asemanatoare unui con, culmineaza în vîrful Ineu (2279 m)  vezi foto 1. El domina o suprafata aproape plana, cuprinsa între 1 8002 000 m altitudine, denumita Platforma Nedeilor.

Din centrul orografic Ineu se desprind cîteva culmi secundare: Piciorul Tomnatecului si Piciorul Plescutei spre nord, culmea Dosul Gajei spre est, Piciorul Ineut - Vîrful Rosu spre sud-est, Piciorul Craciunel spre sudvest, separate între ele prin vai dispuse radial.

PIETROSU, cel de-al doilea compartiment al Muntilor Rodnei, este limitat de Saua Galatului (în est) si Saua Tarnita Batranei (în vest). Petrografic, este constituit din sisturi sericito-cloritoase, filite, benzi de amfibolite (versantul sudic) si benzi de calcare (versantul nordic), acoperite cu depozite glaciare si conuri de grohotisuri. Din punct de vedere morfologic este alcatuit din trei ramuri principale, ale caror altitudini depasesc 2000 m. Prima ramura este situata între Saua Galatului si vîrful Buhaescu Mare si reprezinta portiunea centrala a crestei principale. În lungul ei sînt presarate vîrfuri semete ce depasesc 2 000 m, ca cele ale Galatului (2048 m), Laptelui Mare (2172 m), Negoiasa Mare (2041 m), Repede (2047 m), Cormaia 2033 m), Obarsia Rebrii (2052 m) etc. Aceste vîrfuri, cu versanti abrupti si caldÎri glaciare adanci, adapostesc mari întinderi de jnepenisuri.