Pe tot intinsul tarii nu este un alt munte, mai cunoscut, mai cantat, mai des pomenit. A dat nastere la povesti si legende in popor, la descrieri minunate din partea multor scriitori. Faima lui nu sta numai in amanuntita arhitectura de piatra, care a rascolit imaginatia poporului; nu i-a stabilit-o impunatoarea infatisare, inaltandu-se deasupra celorlalti munti invecinaai, cat faptul ca prin acesta e intr- adevar un far zarit de la departari...." I. SIMIONESCU - Prin muntii nostri 1. Istoricul zonei protejate CEAHLAU Istoria acestor locuri isi au izvoarele pierdute in negura vremurilor de mult uitate. Razbat peste veacuri doar legendele si povestirile precum si unele insemnari pastrate. Numele acestui masiv muntos este mentionat pentru prima data intr-un document din 1458, din vremea lui Stefan cel Mare, prin care se stabilea hotarul cu manastirea Bistrita. Dumitrie Cantemir (1673-1723) domn al Moldovei si carturar, in lucrarea "Descrierea Moldovei" din anul 1716, pune Muntele Ceahlau alaturi de Olimp, Pind si Pelias. In zonele Piatra cu Apa, Polita Cremenis, Bistricioara au fost descoperite vetre de locuit, unelte de silex care au apartinut unor grupuri izolate de vanatori, datand din paleoloticul superior. In satele situate pe parcursul raului Bistrita-Hangu, Secu, Ceahlau, Izvorul Alb s-au gasit urme de culturi geto-dacice tarzii ce constau in topoare, vase de lut, locuinte de suprafata. Foarte multe denumiri legate de numele sihastrilor sau locurilor de rugaciune se pastreza si astazi pt. diferite zone: Pestera lui Ghedeon, Turnul Sihastrului, Pestera Pustnicului. Manastirile si schiturile din jurul Ceahlaului construite dupa secolul al XVI-lea au fost primele centre de invatare a scrisului si cititului. O alta informatie ne parvine din anul 1860, cand familia Cantacuzinilor amenajeaza prima poteca in Ceahlau. Cuvantul Ceahlau provine de la regionalismul "tictau" care inseamna varf stancos ascutit. Falnic si variat din punct de vedere peisagistic, Ceahlaul a atras dintotdeauna pe naturalisti, dornici sa-i descopere frumusetile si sa-i cerceteze bogatia florei si a faunei , ceea ce a determinat ca acest masiv sa fie una din cele mai studiate zone din Carpatii Romaniei. Intalnirea omului cu muntele a lasat in urma ei legende. Aceste povestiri cu mult adevar in ele, create in jurul muntelui, stancilor, poienilor, izvoarelor, aduc din negura timpului imagini ale istoriei poporului roman. 2. Localizarea (Asezare geografica) Masivul Ceahlau 3. Descrierea sumara si trasaturile generale ale zonei protejate. -Zona protejata are aproximativ 17800 ha. si se compune din sistemul de culmi radiare cu altitudini cuprinse intre 1000-1300m ce converg in 2 vf. cu inaltimi maxime de 1904m-Vf. Toaca si 1911m-Ocolasul Mare. Cele 2 vf. sunt unite de un plafon suspendat (platoul central), cu o latime de 1 km. si o lungime de 6 km. alungit cu orientare N-S. In partea de V-NV predomina o creasta adiacenta pilonului central strabatuta de canioane adanci cu pereti de 300-500m. -Parcul National include si o zona acoperita cu padure in jurul satului Secu. -In anul 1955 a fost declarata prima rezervatie stiintifica din tara. Polita cu Crini- iar in anul 1994 Muntele Ceahlau a fost declarat P. N.(Parc National). -Formarea muntelui Ceahlau a inceput acum 200 milioane de ani in acel timp, pe fundul mari care acopera cea mai mare parte a Europei au inceput sa se depuna nisipuri si prundisuri, asfel i-au nastere conglomeratele, rocile tipice Muntelui Ceahlau care detin suprematia altitudinala. -Datorita miscari placilor tectonice, rocile s-au cutat si inaltat pana la aproape 2000 de m. Treptat, un proces care a durat milioane de ani, fortele naturii au dus la detasarea din peretii verticali a turnurilor, coloanelor, adancirea jgheaburilor, formarea cascadelor. Toate la un loc dau M. Ceahlau o trasatura unica de frumusete si salbaticie. -Ceea ce personifica masivul este gama tipurilor de peisaj raspandite mai sus de linia de la baza peretilor de la 1300m. Privit in ansamblu, masivul Ceahlau seamana din toate partile ca o fortareata flancata de pereti uriasi aparent de nepatruns. Acesti pereti sunt intrerupti in zona lor mediana de o barna ce practic inconjoara muntele si formeaza din loc in loc polite insorite, un ideal habitat pt. capra neagra. -In zona sud-estica barna se transforma intr-un platou secundar ascendent pe numele Ocolasul Mic ce se termina intr-o cadere ametitoare a peretilor de peste 300 m a gruparii de stanci Turnul lui Butu. -In partea sud-vestica se ridica impunator si misterios, ca un zid parasit desprins parca din sistemul de aparare a muntelui, Piatra Sura, o cresta stancoasa aproape inaccesibila terminata la nord de Cheia Mare formata de Paraul Bistra Mare si la sud de canionul celor 7 cascade format de Paraul Bistra Mica. -In partea de est peretii ce formeaza Fundul Ghedeonului se termina cu o culme radial descendenta ce poarta numele de Lutul Rosu. Langa aceasta creasta, cu orientare est-vest se deschide o vale adanca impunatoare care, dupa o ingustare, formata de compexul Detunatele si Castelul Vrajit, se deschide intr-o zona uriasa de colectie, denumita Jgheabul cu Hotar. Dincolo de aceasta, culmea radiala formata din Saua Panaghiei, complexul Piatra Lata, Saua La Morminte si Chica Fantanelelor face trecerea spre versantul nordic unde gasim Poiana Duraului. -Versantul Nordic predominant central de Vf. Toaca, Stanca Panaghia, Scaldatoarea Vulturilor, Piatra Ciobanului, Piatra Vulcanului si multe alte formatiuni stancoase se inchid brusc dupa abruptul ai carui torenti formeaza Paraul Rupturi si Cascada Duruitoarea cu o culme semeata si impadurita denumita Piciorul Schiop.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).