Management Comparat - Germania

Generalităţi

POZIŢIA GEOGRAFICĂ: Situată în inima Europei, Republica Federală Germania, cu o suprafaţă de aproximativ 357.000 km² (de 1,5 ori mai mare decât România) are nouă vecini: Danemarca în nord, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Franţa în vest, Elveţia şi Austria în sud şi Republica Cehă şi Polonia în est. Aflându-se în centru, RFG este mai mult decât o punte de legătură esenţială între Europa de vest şi cea de est, dar şi o punte importantă între peninsula Scandinavia şi ţările mediteraneene. Germania se întinde mai mult de-a lungul meridianelor (876 km) decât de-a lungul paralelelor (640 km). Lungimea totală a graniţelor, atât naturale cât şi artificiale, atinge 3758 km. Ca populaţie, este pe locul 2 în Europa, după Rusia. Deşi are o populaţie mai mare decât cea a Franţei (81 milioane loc.), are o suprafaţă mult mai mică.

STATUTUL: Este o republică parlamentară, un stat federal, potrivit Legii Fundamentale din 23.05.1949, devenită Constituţie a celor două Germanii unificate la 03.10.1990. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, compus din Bundesrat şi Bundestag, iar cea executivă de guvernul federal numit de Bundestang după alegerile legislative. Partide politice: 10 formaţiuni printre care uniunea creştin democrată. Şeful statului (preşedinte) Helmut Kohl, cancelarul este Angela Merkel.

CLIMA: Clima este temperat oceanică şi de tranziţie în nord de-a lungul ţărmului Mării Baltice. Pe coastă iernile sunt mai blânde (-10ºC în ianuarie) şi verile relativ răcoroase (22ºC în iulie), dar spre vest verile sunt mai călduroase şi iernile mai reci. Precipitaţiile medii anuale însumează 585 mm, fiind mai scăzute (cca 500 mm/an) în câmpie si mai ridicate în zona montană unde depăşesc 1000 mm/an.

RELIEFUL: Pe teritoriul Germaniei se succed, de la nord la sud, trei mari unităţi naturale: Câmpia Germaniei de Nord, masivele hercinice ale Germaniei de mijloc şi Alpii Bavariei cu platourile care îi preced. Câmpia Germaniei de Nord, sector al Marii Câmpii Nord-Europene, este netedă la vest de Berlin şi străbătută de două şiruri de dealuri morenaice, mai mult sau mai puţin paralele. Treptat această câmpie trece într-o zonă muntoasă de înălţime medie.

Astfel, în vest se află Masivul Harz, erodat, cu aspect de platou cu altitudini de 300-900 m (cu alt. maximă de 1142 m în vârful Broken), iar în sud Munţii Pădurea Thuringiei (altitudine maximă în vf. Grosser Beerberg - 982 m), Munţii Vogtaland şi Munţii Metalici, caracterizaţi prin culmi netede cu aspect de podişuri, ultimii culminând la 1214 m în vârful Fichtelberg. Ţărmul Mării Baltice este cea mai mare parte joasa, doar în unele locuri fiind mai înalta şi abrupt - de exemplu lângă oraşul Sassnitz. Masivele hercinice se află în zona centrală a Germaniei. Aceste masive sunt erodate cu aspect de podişuri şi despărţite de depresiuni largi, mai cunoscute fiind: Masivul Şistos Rhenan (podiş vălurit cu altitudini de 500 - 700 m şi tăiat de văi adâncite în chei), Munţii Pădurea Thurungiei, Jura Suabă (care culminează la 1015 m în vf. Lemberg), Jura Franconiană, Pădurea Boemiei, Harz (podiş cu alt. de 300-900 m), Munţii Metalici, în sud-vest se află un masiv vechi erodat, cu aspect de podiş în nord şi mai înalt fragmentat în sud, Munţii Pădurea Neagră care ating 1493 m în varful Feldberg. În sudul Germaniei se desfăşoară Alpii Bavariei (cei mai înalţi munţi de pe teritoriul ţării 2963 m în vârful Zugspitze), constituiţi din lanţuri orientate de la vest la est, în mare parte calcaroase.

La poalele acestora se întinde platoul Dunării. Alpii Bavariei sunt formaţi din trei masive: Allgau, la vest de Lech (care culminează la 2589 m în vf. Hochvogel), Prealpii Bavariei (2963 m în vf. Zugspitze, alt. maximă din ţară) şi Alpii Berchtesgaden (Watzman 2700 m).

VEGETAŢIA: Vegetaţia naturală este acoperită de păduri de pin, fag, stejar, în Masivul Harz predomină pădurea de foioase în timp ce în Pădurea Thuringiei şi în Munţii Metalici cea de conifere. Fauna este destul de variată şi cuprinde elemente caracteristice atât Europei nordice, cât şi estice şi sud-estice: căprioara, jderul, pisica sălbatică, bizamul, hârciogul, sturzul, privighetoarea, bufniţa pitică, ciocănitoarea neagră, etc.

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ: Reţeaua hidrografică se dirijează spre nord, către Marea Baltică, principalele râuri fiind Elba şi Order. Elba izvorăşte din Munţii Sudeţi (1165 km lungime totală), fiind navigabilă în întregime şi este legată prin canale cu alte sisteme hidrografice ale Europei Centrale şi Occidentale. Principalul său afluent este râul Saale (care drenează sudul ţării şi are o lungime de 427 km, navigabil fiind doar pe 157 km).

În est curge Oderul (848 km lungime totală), care izvorăşte din zona de contact a munţilor Sudeţi şi Carpaţi şi se varsă în Marea Baltică (Golful Szczecin), fiind legat prin canale cu Vistua şi Elba. Cel mai lung canal este Order-Havel.