Lacuri din România

Numarul foarte mare al lacurilor din tara noastra, varietatea lor dupa caracteristicile chimice si termice, precum si raspandirea acestora, pe diferitele unitati de relief, a atras, inca de multa vreme, atentia a numerosi cercetatori din domeniul geografiei, biologiei, chimiei si a altori ramuri de stiinta. Ca urmare a acestui fapt, descrierea cuvestrelor lacustre este semnalata, in lucrarile de specialitate inca din secolul al XVIII – lea.

Harta tiparita in anul 1700, la Padova, de catre Stolnicul Constantin Cantacuzino, ne ofera o prima imagine cu importante informatii asupra retelei de rauri si lacuri din Muntenia. Apoi, pentru hidrografia Moldovei ne sunt furnizate interesante observatii de catre Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldavie. Cu toate acestea insa, lucrari care sa fie destinate numai studiilor de limnologie sunt semnalate abia la sfarsitul secolului al XIX – lea si acestea destul de reduse ca numar.

De o importanta deosebita pentru numeroasele lacuri din tara noastra, sunt cercetarile si rezultatele obtinute din analizele proprietatilor fizice, chimice si biologice, ceea ce face sa avem o grupare cat mai completa a unitatilor lacustre in functie de acesti factori, si totodata avem posibilitatea sa actionam cat mai eficient, ca apa sa fie folosita in mod rational. Pe aceasta linie sunt demne de subliniat noile aspecte ale regimului termic consemnate de V. Ciaglic(1962, 1964 si 1968) pentru marele lac de acumulare de la Izvorul Muntelui Bicaz, sau P.Gastescu, Ada Braier, B.Driga (1966), pentru fostele lacuri din lunca Dunarii.

2. Geneza si clasificarea lacurilor

In tara noastra, ca urmare a unei distributii aproximativ uniforme a marilor unitati de relief, precum si a influentei pe care o exercita ceilalti componenti ai peisajului geographic, se afla raspandite numeroase lacuri, care se deosebesc din punct de vedere mofologic, morfometric si mai ales din punct de vedere genetic. De la tarmul marii, unde apa in lupta cu uscatul a dat nastere unor immense unitati lacustre si pana la relieful cel mai inalt al lantului Carpatic, sculptat si modelat de ghetarii cuaternari, intalnim circa 3500 lacuri care totalizeaza o suprafata de aproximativ 2500 km2, ceea ce reprezinta peste 1% din teritoriul tarii.

Numarul acesta mare de lacuri si intr-o oarecare masura si varietatea lor genetica, a pus specialistilor multiple aspecte cu privire la clasificarea lor, deoarece in abordarea acestei probleme se pot lua in calcul diferite criterii. Dintre acestea am putea mentiona criteriul hidrologic, in care lacurile ar putea fi grupate dupa regimul de alimentare cu apa sau dupa proprietatile lor fizice sau chimice; criteriul geomorphologic in care clasificarea cuvetelor lacustre s-ar putea face dupa raspandirea lor pe marile unitati de relief, criteriul climatic care ar putea cuprinde o impartire a lacurilor in raport de asezarea lor in regiuni excedentare sau deficitare din punct de vedere al gradului lor de umiditate si criteriul genetic care in clasificarea lacurilor ar avea in vedere rolul factorilor interni si externi in formarea cuvetelor lacustre.

Pe teritoriul tarii noastre, in geneza si evolutia actualelor cuvete lacustre, un rol important il au factorii climatici, cei morfologici si hidrologici, precum si influenta tectonicii si a litologiei reliefului.

Pe langa important ape care o au factorii fizico – geografici in geneza cuvetelor lacustre, un rol deosebit il are si activitatea omului, atat prin crearea de lacuri de acumulare artificiale foarte importante pentru irigatii, hidroenergie, alimentarea cu apa, piscicultura, transport, etc., cat si prin actiunea de desecare a unor balti si lacuri cu scopul de a da agriculturii cat mai multe suprafete arabile.

Dupa geneza cuvetelor lacustre si raspandirea lor pe marile unitati de relief, distingem: lacuri vulcanice, lacuri glaciare si periglaciare, lacuri rezultate din procese hidro-morfologice fluviatile, lacuri rezultate din procese hidro-morfologice marine, lacuri de origine eoliana, lacuri de baraj prin pornituri si alunecari, lacuri carstice, lacuri clastocarstice, lacuri antropice.

2.1. Lacuri de origine vulcanica

In tara noastra, lacul Sf. Ana este unicul lac de natura vulcanica situate intr-o mica depresiune, de forma unui crater, din masivul Ciomatu ce apartine ramurei sud-estice a muntilor Harghita. Forma lacului si a craterului care-l adaposteste, precum si prezenta din abundenta a CO2 dizolvat in apa sau sub forma umor emanatii libere ce atesta natura unor procese postvulcanice, au facut pe cei mai multi geografi si geologi sa considere cuveta acestui lac de origine vulcanica.

Oglinda apei se afla la 950m fiind inconjurata de cateva inaltimi cuprinse intre 1100 si 1294m. linia care uneste aceste inaltimi alcatuieste o cumpana de forma aproximativ circulara .

Lacul are o infatisare de paleta, putin alungita in partea de NE si o suprafata de 19.6 ha. Adancimea lui maxima este de 7m. cuveta prezinta aspectul unei palnii, iar alimentarea ei cu apa se face din ploi si zapezi.

La nord-est de lacul Sf. Ana se afla urmele unui alt lac tot de natura vulcanica(Mohos), astazi transformat intr-o mlastina turboasa. Acest lucru ne face sa credem ca in lantul eruptiv al Carpatilor Orientali au mai existat asemenea lacuri de crater (Harghita, Ostoros, Tatarca), dar care, probabil au fost drenate de eroziunea regresiva a apelor.

Cei mai multi geologi si geografi presupun ca incepand din dacian, cand vulcanismul inregistreaza faza de cea mai mare intensitate si pana la inceputul cuaternarului, actualele depresiuni intracarpatice (Borsec, Giurgeu si Ciuc) au functionat ca intinse lacuri de baraj vulcanic.

2.2. Lacuri glaciare si periglaciare

Aceasta categorie de lacuri are o mare raspandire pe relieful etajului alpin, sculptat si modelat de actiunea ghetarilor cuaternari. Urmele lasate de acesti ghetari in Carpatii Orientali, mai ales in Muntii Rodnei si in Carpatii Meridionali sunt bine pastrate la inaltimi cuprinse intre 1700 si 2400m, adica la altitudini in care a actionat masa ghetarilor pleistoceni. Acestea sunt reprezentate prin circuri si vai glaciare, depozite morenice, rocile muntonante, precum si lacurile glaciare care ocupa diferitele excavatiuni sau aceste cuvete lacustre este strans legat de procesele de eroziune si acumulare ale ghetarilor. Cele mai multe din ele sunt rezultatul actiunii de subsapare a ghetarilor in roca si se afla, in general, repartizate in regiunea circurilor glaciare sau in spatele unor praguri de pe vaile glaciare. Totodata insa, in anumite massive muntoase se intalnesc depresiuni lacustre instalate in spatele unor baraje morenice, care evident sunt rezultatul actiunii de acumulare a ghetarilor. Plecand de la aceste fapte, care ne dau elementele de baza in gruparea genetica a cuvetelor lacustre din Carpatii Romaniei, putem distinge mai multe tipuri de lacuri glaciare si anume: lacuri situate in caldari glaciare, lacuri situate in vai glaciare, lacuri de baraj morenic.