Hazardele naturale din România

Inceputul mileniului al III-lea gaseste omenirea in fata unui numar considerabil de probleme nerezolvate. Una din cele mai grave, prin efectele imediate si pe termen lung se leaga de mediul inconjurator. Comunitatea stiintifica internationala trebuie sa raspunda astazi cat mai convingator si mai eficient unor intrebari pe care opinia publica le pune tot mai des: Se schimba clima? Daca da, cat de repede si cat de mult va fi afectata societatea umana? Creste nivelul marii atat de mult si de repede incat trebuie sa mutam orasele costiere spre interior? Vom avea cutremure devastatoare mai frecvente? Este fenomenul "El Nito" capabil sa influenteze caracteristicile vremii din regiuni foarte indepartate de locul sau de manifestare? Pot fi reduse semnificativ pagubele provocate de precipitatiile atmosferice de lunga durata sau torentiale?

Ceea ce leaga aceste probleme si altele similare este influenta directa si negativa asupra societatii umane, caracterul de dezastru pe care il pot capata fenomenele mentionate. Omenirea pare insa tot mai constienta de semnificatia profunda pe care hazardele naturale o au pentru dezvoltarea sa. Organismele internationale, factorii de decizie de la nivel national si local sunt astazi implicati in asigurarea conditiilor optime de cercetare si management al hazardelor naturale. La 30 iulie 1999, Consiliul Economic si Social al O.N.U. a adoptat rezolutia E/1999/L44 care prevede continuarea activitatilor legate de reducerea efectelor dezastrelor naturale dupa incheierea IDNDR (International Decade for Natural Disasters Reduction) inaugurand programul UNISDR (United Nations International Strategy for Disaster Reduction)

intr-o lume in care problema lipsei de alimente, a saraciei in general, este inca departe de a fi rezolvata, 15 din ultimii 20 de ani ai secolului al XX-lea au fost marcati de cate cel putin un dezastru atmosferic care a depasit ca valoare a pagubelor 1 mld. de dolari (Ross si Lott, 2001). Aceasta situatie ilustreaza necesitatea si actualitatea cercetarii hazardelor naturale, plecand de la deslusirea mecanismelor intrinseci care stau la baza fenomenelor extreme pana la conturarea strategiilor de reducere a consecintelor.

In Romania se manifesta trei categorii de hazarde: cele climatice si hidrologice (furtuni, grindina, inundatii, seceta etc.), geomorfologice (alunecari de teren, prabusiri, tasarea terenului etc.) si seismice (cutremure de pamant). Un alt hazard important il constituie eruptiile vulcanice, frecvente mai ales pe marginea Pacificului (Cercul de Foc al Pacificului).

Totusi, cel mai grav hazard posibil este impactul unui asteroid de dimensiuni kilometrice care ar putea duce chiar la disparitia civilizatiei. Din fericire, probabilitatea unui astfel de hazard cataclismic este mica: pentru asteroizii cu diametru de 10 km sau mai mult, probabilitatea este de 1 la cateva zeci de milioane de ani.Atitudinea societatii contemporane fata de hazardele naturale este de multe ori contradictorie. Pe de-o parte, se depun eforturi materiale si umane imense pentru prevenirea si reducerea efectelor. Pe de alta parte, dezvoltatea societatii umane influenteaza uneori declansarea unor dezastre sau amplificarea consecintelor. Astfel, schimbarea climei, proces natural cu care planeta s-a mai confruntat de-a lungul evolutiei sale, are astazi manifestari care depasesc limitele naturale, tocmai datorita activitatilor antropice. Dezvoltarea si extinderea spatiala a societatii umane au drept consecinta imediata valoarea tot mai mare a bunurilor materiale si expunerea mai frecventa la manifestarile extreme ale unor fenomene naturale.

Cercetarea hazardelor naturale este in prezent o actiune extrem de complexa, cu metode specifice, cu un obiect precis si individual de studiu. Se naste oare o noua stiinta? Hazardologia? Raspunusul la aceasta intrebare isi va gasi cu siguranta raspunsul in urmatoarele decenii.

Inundatiile din Banat, aprilie-mai 2005

Clasa a VII-a de la scoala din Foeni, satul distrus de ape, a dat ieri teza la Limba si literatura romana. Tema: inundatiile. Inceput, cuprins si incheiere. Din momentul in care au aflat la scoala ca digul s-a rupt si ca apa vine spre ei pana ieri. Acestea sunt gandurile unor copii de 13 ani, cu sufletul chinuit de durerea parintilor si dorul colegilor ramasi fara case, adapostiti in alte sate.

RUGA. "Noi ne-am rugat la Dumnezeu pentru colegii nostri (n.r. - de la Graniceri) sa nu rupa la ei Timisul si sa rupa la noi, ca la noi nu ajunge"

"Am auzit alarma de la pompieri si clopotele de la biserica, ce-i adunau pe oameni sa-i duca la Timis sa puna saci, ca sa nu rupa digul. Mai spre seara, familia Chis de la canton si-a adus animalele la noi. Deoarece canalul le inundase casele inainte sa le inunde Timisul, au venit la noi si noi i-am primit. Joi, pe la 4 dimineata, am auzit iarasi alarma de la pompieri, care a anuntat ca a rupt digul, parca a cazut pe noi cerul, am fugit repede in casa, ne-am adunat lucruri si am iesit afara.

Afara am vazut ce nu am vazut niciodata, oamenii fugeau unde apucau, caini pe strazi, lume cu animale pe care nu aveau unde sa le duca. Era dezastru: apa a ajuns deja la casele oamenilor. A ajuns apa si pe strada mea, acolo unde credeam ca nu va ajunge niciodata.

Marti am fost cu Andreea si cu Claudia la Andreea acasa, sa vedem cum