Ghețarii polari și cei montani

Acolo unde temperatura medie anuala este sub zero grade si unde zapada cade in cantitati suficiente, se formeaza ghetari.

Regiunile cu temperaturii medii anuale sub 00 se gaseste la peste 5000 m la tropice, apoi limita scade la 3000 m in zonele temperate, ajunge la sub 1000 m in Islanda si atinge zero metri aproximativ la cercul polar; aceasta este limita zapezilor persistente.

Zapada care nu se topeste se acumuleaza in straturi tot mai groase, care insa incep sa se taseze sub propria lor greutate. Tasarea produce o anumita caldura, parte din cristale se topesc, dar apa scursa spre baza stratului reingheata. Asa se naste mai intai o gheata foarte grauntoasa, numita neve, si apoi ghetarul.

Ghetarii se formeaza in regiunile polare (Antartida si Artica) si pe virfurile muntilor inalti, depresiuni intramontane, in conditiile cind cantitatea de zapada cazuta depaseste topirea si evaluarea ei.

Dupa conditiile de formare deosebim:

a)ghetari continentali (de calota) - ocupa suprafete extrem extinse si au o grosime care uneori depaseste 3 000 m. Ei acopera mari arii terestre, indiferent de relief: intregul continent Antarctida si insulele din Oceanul Artic (Groenlanda, Islanda, Novaia Zemlea s.a.) si ocupa 98,5 din toata aria hinosferei. In jurul Antarctidei, gheata de pe continent se prelungeste mult in apele Oceanului Planetar, formind o platosa relativ unitara, inalta pina la 90 m, numita banchiza, de la care se rup mari blocuri de gheata numite aisberguri, care, datorita curentilor de apa oceanici, plutesc in largurile oceanului;

Gheata este plastica si de aceea se misca prin alunecare, mutindu-se pe fiecare tip de panta. Deplasarea e lenta, intre 5-150 m pe an, asa ca o portiune de gheata ca sa ajunga de la zona de formare pina la linia de topire are nevoie de un timp indelungat, de la circa 100 ani pina la peste 1000 ani.

b)Ghetarii montani se formeaza pe virfurile muntilor

(Himalaya, Pamir, Alpi, Caucaz, Karakorum, Anzi, Cordilieri s.a) care depasesc in altitudine limita zapezilor persistente. Ei se compun in mod obisnuit din trei elemente:

- zona de acumulare a zapezii - unde se formeaza zapada inghetata care se suprapune pe un bazin de vale existent inainte de instalarea ghetarului;

- circul glaciar - prezinta o depresiune (excavatiune) de forma rotunda unde se aduna gheata si care se delimiteaza de neve printr-o crapatura circulara numita rimaye;

- limba glaciara - care se scurge pe o vale pina la linia de topire a ghetarului; limba prezinta multe crapaturi, numite crevase. Sub influenta fortei de gravitatie si de greutate ghetarii alpini se misca (curg) de-a lungul vailor si pantelor montane cu o viteza de 10-300 m/an efectuind un lucru de distrugere, acumulare si de depunere a materialului transportat, in final formind morene glaciara.

Ghetarii montani sunt de mai multa tipuri, in functie de gradul lor de dezvoltare.

Cei mai mici sunt ghetarii de circ (sau pirineeni); ei nu au limba, deoarece zapada cazuta, pe de o parte, si gheata topita, pe de alta parte, sunt aproximativ egale cantitativ; se gasesc situati in apropierea limitei zapezilor persistente, ca de exemplu cei din Pirinei.

Ghetarii alpini - au o limita glaciara bine dezvoltata, ce coboara mult sub