Evolutia geografiei ca stiinta de sine statatoare are, ca orice desfasurare temporala, un inceput pierdut sau nu in negurile istoriei. Are, ca orice stiinta ce se ocupa de o felie a vietii, radacini filozofice. Pentru ca il include in ecuatia sa pe om are legatura cu antropologia, cu sociologia, cu economia, cu studiile de gen sau chiar cu cele culturale (ca element ce le cuprinde, intr-o oarecare masura, pe celelalte). Pentru ca nu poate eluda legile naturii isi trage seva explicatiilor din fizica sau matematica. Pentru ca dupa etapa acumularii are drept inovator (adica drept de a numi), influenteaza lingvistica. In final, deoarece construieste, indiferent de planul pe care actioneaza, are legatura cu arhitectura.
Geografia si istoria sunt asociate ca fiind stiinte ce studiaza societatea omeneasca. In primul rand timpul este parte a faptelor geografice prin diverse implicatii. Pentru a studia caracteristicile generale ale unor fenomene sunt necesare observatii indelungate (de exemplu fluctuatiile demografice ale unei regiuni). Pentru intelegerea unor procese actuale trebuie sa cercetam cauzele ce isi au radacinile in trecut, acest lucru creand premisele anticiparii unor efecte. O descriere exhaustiva a unui spatiu geografic inseamna implicit si o dinamica a evolutiei acestuia.
Desigur, in fiecare perioada istorica s-a dezvoltat o geografie a acelui prezent, iar reuniunea lor constituie geografia istorica. Aceasta presupune studiul fenomenelor pe doua coordonate: diferentele de la loc la loc transformate in timp. Geografia politica este o rezultanta a acestor studii. Factorul uman este liantul celor doua stiinte, prin evolutia societatii si raportarea sa la spatiul geografic natural.
Cuvantul antropologie inseamna stiinta despre om; astfel, legatura geografiei umane cu aceasta este probata chiar etimologic. Legatura cea mai evidenta este data de dezvoltarea geografiei populatiei. Rasele umane, caracteristicile lor, ariile de raspandire pe glob sunt intr-o stransa corelare. Aceste studii sunt utile atat pentru dezvoltarea teoriilor evolutionist cat si in rezolvarea unor probleme concrete, de geografie economica.
O parte a geografiei populatiei studiaza raspandirea pe glob a diferitelor limbi si dialecte. Acestea sunt grupate in familii de limbi (indo-europene, afroasiatice), dupa spatiul geografic unde sunt vorbite. Studiul dialectelor ofera informatii despre relatiile dintre cultura si mediu, avand cauze adanci in procese socio- spatiale cum ar fi migratia, dar sunt legate si de specificul cadrului natural.
Fenomene lingvistice precum regionalismele sau neologismele sunt legate de arealul geografic dar si de circulatia populatiilor umane. Analiza toponimica genereaza si ea conexiuni istorico-geografice, uneori surprinzatoare.
Geografia economica studiaza localizarea formelor de productie si consum ale diverselor activitati economice. Datorita aplicabilitatii pe scara tot mai larga, s-a consolidat ca ramura de prima ...
Groza O. - Teritorii (Scrieri, dez-scrieri) - Ed. Paideia, Bucuresti, 2003
Mihailescu V. - Consideratii asupra Geografiei ca stiinta - Atelierele Grafice&Co. S.A.R., Bucuresti 1945
Bailly A. - Les concepts de la geographie humaine - Masson 1984
Iatu C. - Geografie economica - Ed. Economica, Bucurestu, 2002
Harvey D. - Conditia postmodernitatii - Ed. Amarcord, Timisoara 2002
Donisa I. - Bazele teoretice si metodologice ale geografiei - Univ. "Al.I.Cuza", Iasi 1987
*** - Atlas istorico-geografic - Ed. Academiei 1996
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
