Geografia așezărilor - analiză comparativă privind așezările umane - Germania-Tunisia

1. EVOLUTIA ASEZARILOR UMANE

Evolutia asezarilor este definita dupa componenta istorica si spatiala care au determinat cele dintai caracteristici ale asezarilor umane.

Element component al mediului geografic, omul se afla intr-o relatie permanenta cu acesta. Mediul reprezinta suportul sau vital de care nu se poate desprinde, dar si un factor de presiune asupra existentei sale. De aceea, omul a fost nevoit sa reactioneze pentru a-si pastra echilibrul. Rezultatele sunt actiunile sale de adaptare permanenta la conditiile de mediu, intre care adapostirea de "amenintarile inerente" si asezarea in arealele cele mai favorabile existenteisale sunt esentiale. "Favorabilitatile naturale au oferit omului, comunitatilor umane in formare, posibilitatea practicarii unei indeletniciri permanente si respectiv adaptarea activa la un anumit mod de viata corespunzator indeletnicirilor practicate (agricole, piscicole,silvice, pastorale etc.)"

Fiecare etapa istorica contribuind la aparitia si dezvoltarea habitatului rural si urban. Aceasta dezvoltare a fost mult influentata de problemele politice, istorice, antropologice si demografice.

In acest context creste independenta economica si financiara a asezarilor, precum si influenta lor asupra zonelor rurale invecinate.

Perioada premoderna se remarca prin consecintele revolutiei industriale, respectiv formarea natiunilor independente. Datorita dezvoltarii economice si sociale, premiselor pentru valorificarea unor materii prime, aparitia unor noi ramuri economice, a dus inevitabil la o crestere numerica a populatiei, deci implicit la multiplicarea asezarilor umane.

Perioada medievala aduce in prim plan o diferentiere distincta a ocupatiilor si dezvoltarea mestesugurilor si comertului. Aparitia oraselor fiind strans legata de aceasta din urma.

Fizionomia si structura oraselor medievalese recunoaste dupa ziduri, teritoriu redus, densitatea ridicata a locuintelor , prezenta pietelor centrale.

Populatia mondiala, reprezentand totalitatea locuitorilor planetei, este caracterizata de o mare varietate a tuturor aspectelor pe care le implica, in functie despecificul diverselor zone geografice. In prezent, populatia totala a Globuluise ridica, conformstatisticilor actuale, la 6,46 miliarde locuitori, fiind in continua ascensiune numerica, pentru anul 2050 fiind estimata o valoare totala de 9,07 miliarde persoane.

Nivelul de astazi al populatiei planetei este rezultatul unei indelungate evolutii, incepute de la aparitia omului. Caspecie, Homosapienss-a impus in urma cu numai 50.000 de ani, desi urmele stramosilor sai sunt mult mai vechi (unii antropologi plasand aceste urme cu 2-3 milioane de ani in urma). Istoricii mentioneaza pentru paleolitic o populatie de circa 5 milioane persoane, iar pentru inceputurile erei crestine 250 milioane locuitori. La inceputurile istoriei, umanitatea a fost caracterizata de un ritm de crestere foarte scazut, abia din a doua jumatate asecolului al XVIII-lea constatandu-se sporiri insemnate de populatie. Astfel, primul miliard de persoane a fost atins in anul 1830, pentru ca unsecol mai tarziu (1930)sa fie depasit cel de-al doilea miliard.

Secolul al XX-lea a reprezentat o epoca unica in istoria umanitatii, fiind caracterizat de un ritm foarte rapid de crestere a populatiei, ce a determinat unul dintre fenomenele definitorii ale lumii contemporane: explozia demografica. Astfel, in 1960s-a inregistrat cel de-al treilea miliard de locuitori, in 1974 al patrulea miliard, in 1987 al cincilea miliard iar in 1999 s-a ajuns la al saselea miliard de persoane.