Franța

Extras din referat Cum descarc?

Numele de Franta provine de la denumirea latina Francia care inseamna taramul Francilor. Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populata, sau mai degraba dominata de catre poporul razboinic germanic ce se numeau ei insisi Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotatie geo-politica, ci mai mult geografica sau sociologica, similara cu termenele actuale Maghreb sau Balcani.
Poporul francilor era in principal un popor de razboinici si isi alegea un sef numit Rex Francorum (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit in mod strict pentru a face referire la Regatul Franciei. Din 1190 regele incepand sa poarte denumirea de Rex Francie ce devine mai tarziu Roi de France (Regele Frantei). 
Franta, oficial Republica Franceza, este o tara situata in Vestul Europei (Franta Metropolitana) care cuprinde si diverse insule si teritorii situate in alte parti ale planetei (Franta de peste mari). Vecinii ei sunt: Belgia, Luxembourg, Germania, Elvetia, Italia, Monaco, Marea Mediterana, Spania, Andorra, Oceanul Atlantic si Marea Manecii. Ca si suprafata Franta are 543 998 km2 (locul 4 in UE), populatia este de 60 424 000 loc. (locul 4 in UE in 2006), iar densitatea populatiei este de 111,1 loc./km2 (locul 20 in UE).
Capitala Frantei este Paris. Sarbatoarea nationala este 14 iulie (aniversarea caderii Bastiliei - 1789). Limba oficiala este franceza, iar alfabetizarea e 100%. Moneda de 1 Euro = 100 cent .
Dintre marile state europene, Franta este cel mai vechi stat constituit in jurul unui domeniu regal, initial organizat in jurul regiunii Ile-de-France. Franta este membra a Consiliului Europei, membra fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro si a Spatiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizatiei Natiunilor Unite si unul din cei cinci membri permanenti ai Consiliului de securitate ONU. Face parte si din Uniunea Latina, Organizatia Internationala a Francofoniei si din G8.
Natura
Franta este cea mai mare tara din Europa Occidentala, cu doua fatade maritime (Oceanul Atlantic si Marea Mediterana). Are un relief variat: Muntii Alpi (altitudine maxima - Mont Blanc cu 4 810 m), cu vai adanci si relief glaciar tipic (ghetari, lacuri, creste ascutite, vai), in SV se afla Muntii Pirinei la granita cu Spania (altitudine maxima 3 404 m ) si Muntii Jura si Vosgi mai scunzi si mai vechi (altitudine sub 1 750 m) in E, bine impaduriti, caror li se adauga regiuni colinare si podisuri (Ardenii in N, Masivul Armorican in NV, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, precum si de bazine si culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhonului, campia Alsaciei si campiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne). 
Clima este temperat-oceanica, cu precipitatii mai bogate in V si in muntii inalti (peste 1000 mm/an) si mediteraneana (precipitatii 500 mm/an) pe litoralul sudic unde vanturi reci precum mistralul si tramontanul pot sa compromita recoltele de citrice. Reteaua hidrografica este densa, legata printr-un sistem de canale (4600 km) si orientata spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) si spre Marea Mediterana (Rhone). Exista numeroase lacuri, mai mari fiind Leman/Geneva (522 km2, la granita cu Elvetia), Bourget si d'Annecy. 
Peste  1/4  din teritoriu este acoperit de paduri (stejar, fag, conifere). In insula Corsica (muntoasa cu altitudinea maxima de 2 710 m) dominant este maquisul mediteranean. Exista in Alpi
si Pirinei numeroase rezervatii ce protejeaza elemente rare din flora si fauna, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika (japonez), capra neagra etc .
Istoria Frantei
Prezenta umana pe actualul teritoriu al Frantei dateaza inca de acum 1.800.000 de ani. De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de la Lascaux, fiind datata la 15.000 de ani i.Hr. Neoliticul apare cu 7.000 de ani i.Hr., iar la inceputul secolului al IX-lea i.Hr. in regiune apar galii, un trib de origine celtica.
Frontierele Frantei moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de catre gali. Galia a fost cucerita de catre romani in secolul I i.Hr. aici dezvoltandu-se o cultura galo-romana prospera ce a adus Frantei un aport important de cultura latina. Crestinismul a prins de asemenea radacini in secolele al II-lea si al III-lea d.Hr.
Un secol mai tarziu, frontiera estica a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost strapunsa de triburi germanice, in principal de catre Franci, populatie de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea moderna, Franta, deriva din denumirea domeniului feudal al Capetienilor din jurul Parisului. 
Cea mai mare parte din regiunile care formeaza Franta actuala, au fost aduse sub un conducator unic de catre Clovis I in anul 507. Ulterior, regatul franc a cunoscut mai multe dezbinari sub dinastia Merovingiana.
Cea de-a doua dinastie franca, a urmat primei in secolul al VIII-lea intarind considerabil regatul si transformandu-l in timp intr-un imperiu, a fost Dinastia Carolingiana. Dupa moartea lui Carol cel Mare, imperiului Franc este divizat in 3 entitati statale: Francia orientala, Francia occidentala si intre ele efemera Lotharingia. Partea orientala corespunde entitatii statale care a devenit mai tarziu Germania, pe cand cea occidentala corespunde Frantei. Din anul 842, prin Juramintele de la Strasbourg, dateaza prima atestare a folosirii a doua limbi diferite de o parte si de alta a Rinului (germana si romana lingua, protofranceza). Acest text este considerat a cuprinde actul fondator al Frantei si al Germaniei. 
Descendentii lui Carol cel Mare au condus Franta pana in anul 987, cand Hugo Capet, Duce de Franta si Conte de Paris, a fost ales drept rege al Frantei si a fondat o noua dinastie.
Descendetii celui din urma, regii capetieni, au consolidat in mod progresiv statul regal francez incepand cu finele secolului al X-lea, fondand dinastiile Capet, Valois si Bourbon. Capetienii au condus Franta pana in 1792, cand Revolutia franceza a pus bazele unei republici, intr-o perioada de schimbari radicale incepute pe 14 iulie 1789, o data cu caderea Bastiliei.
Prestigiul international al Frantei a crescut spre sfarsitul secolului al XII-lea si pe parcursul secolului al XIII-lea, atingand un apogeu in perioada cruciadelor, sub regele Ludovic cel Sfant. In perioada regelui Filip II August regele Frantei isi intinde autoritatea pe intreg teritoriul dintre Pirinei si Canalul Manecii. Razboiul de o suta de ani purtat impotriva Dinastiei Plantagenet ce controla tronul Angliei a umbrit imaginea Frantei pe plan international, conflictul luand sfarsit la finele secolului al XV-lea cu victoria dinastiei Valois si a dus la consolidarea autoritatii regale care a devenit incontestabila in secolele urmatoare. 
Secolul al XVI-lea este marcat de dominatia Spaniei ce se uneste cu domeniile Dinastiei Habsburgilor, conducatori ai Sfantului Imperiu Romano-German. Aceasta noua putere intra in repetate randuri in conflict cu regii Frantei existand succese de o parte si de alta. Razboaiele Religiilor marcheaza sfarsitul secolului al XVI-lea si totodata sfarsitul dinastiei Valois. 
Abia cu venirea lui Henric al IV-lea si Ludovic al XIII-lea cu ministrul sau Richelieu, Franta a reusit sa iasa din conul sau de umbra (1648 si 1659). Perioada care a urmat a fost cea mai fasta din istoria acestei tari. De la regele Ludovic al XIV-lea la Napoleon Bonaparte (1659-1815), Franta a dominat scena internationala pe plan militar, diplomatic si cultural. Aceasta perioada este marcata si de debutul Imperiului Colonial Francez, dar datorita nehotararii regelui Ludovic al XV-lea Franta nu reuseste sa isi impuna suprematia in anumite regiuni ale globului, in detrimentul Imperiului Britanic.
Dificultatile financiare, refuzul reformelor si conditiile de viata precare ale poporului au condus la Revolutia Franceza intre 1789 si 1799. Acest episod naste in primul rand Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului si duce la promovarea idealurilor de libertate, egalitate si fraternitate. Monarhia absolutista a luat sfarsit fiind inlocuita de una parlamentara la 3-14 septembrie 1789 care la randul ei s-a incheiat la 10 august 1792.

Fisiere in arhiva (1):

 Franta.doc