Forma și Dimensiunile Pamanului

Pământul este o planetă mijlocie ca mărime şi ocupă locul trei în ordinea depărtării de Soare aflându-se la circa 150 milioane km depărtare. Orbita pe care se mişcă în jurul Soarelui este excentrică şi aceasta face ca Pământul să se poată afla într-un punct mai apropiat de Soare, la (147.000.000 km, la 3 ianuarie) periheliu şi în unul mai îndepărtat, numit afeliu (152.000.000 km la 4 iulie). Viteza de deplasare a Pământului pe orbită este de 30,72 km/h la periheliu şi 29,27 km/h la afeliu.

Forma Pământului

Forma Pământului este o consecinţă a mişcărilor sale şi a poziţiei în cadrul Sistemului Solar a vecinătăţilor sale. Forma Pământului a preocupat mult pe oameni care au interpretat-o în mod diferit. Astăzi, pe baza măsurătorilor geologice, prin observaţii din sateliţii artificiali care se mişcă în jurul său, prin fotografiere din spaţiul cosmic, s-au stabilit clar forma şi dimensiunile Pământului.

Pământul, din punct de vedere geometric, este un elipsoid de rotaţie turtit la poli. Turtirea Pământului se exprimă prin raportul (a – b) în care „a“ este raza ecuatorielă (= 6378,16 km) şi „b“ este raza polară (6356,68 km) şi reprezintă 1/298,2. Aceste valori au fost adoptate de Uniunea Astronomică internaţională (1964) şi Uniunea Geodezică şi Geofizică internaţională (1967).

Făcându-se abstracţie de relieful neregulat, forma Pământului poartă numele de geoid, fiind proprie Pământului.

Suprafaţa geoidului, din punct de vedere teoretic, este perpendiculară în fiecare punct, pe direcţia forţei gravitaţiei.

I. Newton (1687), care a descoperit forţa atracţiei universale, a ajuns la concluzia că asupra Pământului se manifestă două forţe: forţa de atracţie care acţionează în lungul razei terestre şi forţa centrifugă care acţionează perpendicular pe axa polilor.

Din compunerea lor se formează o rezultantă care provoacă turtirea Pământului la poli şi bombarea în zona Euatorului.

Pentru că relieful este foarte accidentat, atunci când se vorbeşte de „suprafaţa terestră“ se ia în considerare suprafaţa Oceanului Planetar care s-ar prelungi sub continente.

În geografia fizică, în climatologie şi în geomorfologie se are în vedere suprafaţa reală a scoarţei terestre şi a apelor.

Geoidul, corpul geometric ce reprezintă forma teoretică a Pământului obţinută prin prelungirea în mod imaginar a nivelului mediu al Oceanului Planetar pe întreaga suprafaţă a globului, este apropiată de cea sferică.

Când se vorbeşte de forma reală a Pământului se foloseşte şi o aşa-numită suprafaţă- fizică, adică suprafaţa dată de formele de relief pe care se efectuează toate măsurătorile terestre.