Fenomene Orajoase în Dobrogea de Nord

Riscurile climatice se exprimă printr-un mare număr de fenomene atmosferice care pot avea pentru omenire consecinţe uneori dezastruoase,deoarece produc pagube, victime omeneşti şi provoacă pagube materiale deosebit de grave.

Climatul mediu si maxim anual de zile cu

fenomene meteorologice periculoase pe zone geografice

(1961-2000)

Fenomenul Parametrul Campia si dealurile vestice Carpatii Occidentali Podisul Transilvaniei Carpatii Meridionali Dealurile Subcarpatice

Podisul Getic Campia Romana Podisul Dobrogei Carpatii Orientali Podisul Moldovei Depresiuni

si culoare intra-montane

Grindina Max. 12 31 7 26 8 12 6 16 6 12

Med. 1.4 9.0 1.9 7.0 2.0 1.8 0.9 6.5 1.5 2.7

Oraje Max. 74 86 78 93 90 71 51 76 58 94

Med. 43.9 42.0 42.9 41.4 48.2 40.5 25.6 35.2 35.3 50.0

Ceata Max. 110 293 162 322 178 98 112 294 98 205

Med. 66.0 128.1 95.7 228.9 64.8 60.0 60.1 245.0 60.0 115.0

Chiciura Max. 38 162 31 203 31 35 27 185 33 125

Med. 13.2 112.0 12.2 133.0 9.9 13.0 6.7 120.0 10.0 26.0

Sursa: inmh

Orajele sunt manifestări vizibile sau audibile ale electricităţii existente în atmosferă. Ele reprezintă de fapt efectele unor descărcări electrice discontinui, adică fulgerul şi tunetul luate împreună, repetate între nori sau nori şi pămînt prin fulgere şi tunete. Se prezintă sub formă de linii sinuoase, stratificări instabile a aerului sunt însoţite de averse, grindină, vînturi violente, contraste termice rapide.

Pot fi : convective – produse ale condiţiilor locale datorită încălzirii excesive ale suprafeţei terestre.

frontale – ca rezultat al turbulenţei determinate de trecerea maselor de aer rece se infiltrează sub cel cald, rezultînd instabilitate.

În stadiul de cumulus –este caracteristică mişcarea ascendentă a aerului, unde are loc condensarea vaporilor de apă în picături, produce eliberarea căldurii latente care furnizează energie pentru mişcările ascendente şi formarea orajelor.

Trăsnetele, fulgerele şi tunetele

Cậnd tensiunea electrică din interiorul norului ajunge pậnă la zeci de milioane de volţi, se produc puternice descărcări electrice. Ele descriu un zig-zag: trasnetul.

Sub efectul acestei descărcări electrice, se produce o lumină imensă, fulgerul, a cărui durată este de ordinul unui sfert de secundă. Tunetul este zgomotul produs de aerul încălzit la 30 000 C, cậnd este străbătut de un fulger.

Fenomenele orajoase se produc în urma dezvoltării norilor Cumulonimbus, în condiţiile unei stratificări instabile a aerului, la care se adaugă prezenţa unei cantităţi mari de vapori de apă. Orajele iau naştere datorită încălzirii puternice a maselor de aer, în funcţie de direcţia de deplasare a acestora, de caracteristicile reliefului. Orajele frontale se produc frecvent în fronturile reci, dar se pot întâlni şi însoţind frontul cald.

În cadrul frontului cald, orajele se produc atunci când aerul cald, instabil, se ridică deasupra aerului rece care se retrage. Sunt mai puţin frecvente decât orajele frontului rece. În cadrul frontului rece se produc oraje atunci când o masă de aer rece pătrunde într-o masă de aer instabil şi mai cald, care este silit să urce rapid pe panta aerului rece. Norii Cumulonimbus astfel formaţi se întind pe sute de km lungime şi pe câteva zeci de km lăţime, cu spaţii largi, mai puţin turbulente între celulele orajoase.

În aceeaşi masă de aer, orajele au dezvoltarea maximă vara, şi depind de mărimea instabilităţii şi de grosimea stratului atmosferic instabil.

Fenomenele orajoase au 3 stadii de dezvoltare:

-stadiul de evoluţie (stadiul de cumulus), în care predomină curenţii ascendenţi.

-stadiul de maturitate în care norul Cumulonimbus apare mult dezvoltat. Picăturile de apă devin destul de mari încât încep să cadă sub formă de precipitaţii. Aşa apar curenţii descendenţi care ating solul, determinând răcirea aerului şi creşterea intensităţii vântului.

-stadiul de disipare apare când curentul ascendent devine descendent, iar precipitaţiile diminuează, şi, desigur, şi viteza descendenţei.

Vârful norilor se aplatizează luând formă de nicovală.

Cunoaşterea producerii acestui fenomen pe teritoriul Dobrogei este

determinată de cerinţe de natură practică, în vederea evitării pagubelor materiale din diferite ramuri economice (sistemul energetic naţional, construcţii, navigaţie aeriană, linii de telecomunicaţii), dar nu trebuie neglijate nici în activitatea de proiectare a unor obiective.

Fulgerul este un arc luminos rezultat în urma unui proces de descărcare electrică cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic.

Acest fenomen meteorologic are loc în natură între 2 nori de polarizare diferita.Descarcarea nor pamant se numeste trăsnet.

Prin curenţii de aer existenţi în nor precum şi prin repartizarea inegală de gheaţă şi apă se formează prin frecarea straturile norului, spaţii cu încărcătură (ionică) electrosatică negativă şi pozitivă. Stratul superior al norului este în mod normal încărcat pozitiv iar stratul inferior negativ. Zona de trecere dintre sarcinile pozitive şi negative au loc la înălţime mare şi temperaturi între −10°C şi −15°C aici picăturile de apă din nor se transformă în cristale de gheaţă, aceşti nori de furtună fiind numiţi Cumulonimbus (nimbus cumulus) nori în care cu o probabiltate mare vor lua naştere fulgere.

Fulgerul are în medie 4 sau 5 descărcări principale sau propriu zise care necesită o descărcare prealabilă ce durează 0,01 Sec. iar cea pricipală numai 0,0004 sec. după o pauză scurtă (0,03 s - 0,05 s) urmează descărcări noi, au fost obsevate astfel de descări atingând un număr de 42 cu o intensitate în medie de 20.000 Ampere.

Un fulger/trasnet în medie atinge lungimea de 1 - 2 km, iar în zonele tropicale unde umiditatea aerului e mai ridicată atinge 2 - 3 km lungime. In nori s-au observat fulgere cu o lungime 5 - 7 km iar cu ajutorul radarului pentru fulgere, unele ce ating 140 km lungime.

Formele de fulger :

Fulgerul liniar – sub forma unei benzi strălucitoare de lumină albăstruie, simple

sau ramificate care şerpuiesc între 2 nori sau într-un nor şi suprafaţa terestră.

Fulgerul sferic sau globular – de culoare galben – roşiatică avînd diametre de la cîţiva centrimetri pînă la cîteva zeci de centrimetri.

Viteza lui de coborậre către suprafaţa terestră este moderată sau mică, poate fi observat pe un interval de timp mai lung. Cel mai adesea însă el produce explozii puternice ca urmare a expansiunii bruşte a gazelor comprimate în globul de foc – apar foarte rar mai ales în urma descărcărilor electrice de mare amploare.

Fulgerul în formă de mărgele sau boabe de mătănii reprezintă o formă de tranziţie între fulgerul liniar şi cel globular.

Fulgerul plat sau difuz este o descărcare electrică în interiorul norului.