Evaluarea Indicilor de Calitate în Spania

Spania din punct de vedere geografic se situeaza in partea sudvestica

a Europei, in peninsula Iberica alaturi de Portugalia, marginita de

Oceanul Atlantic la vest si sud-vest, Franta la nord, Marea Mediteraneana la

est si sud-est. Ea este despartita de continentul African prin stramtoarea

Gibraltar. Relieful este alcatuit din platouri inalte, munti numiti sierre

(Sierra Nevada, Sierrele Sistemului Central, Sierrele Sistemului Iberic) si

regiuni coborate cum sunt cele din apropierea coastelor, Bazinul Ebru si

Campia Andaluziei. Conform Atlasului Geografic Oxford, in Spania se

identifica doua regiuni climatice, una semi-desertica ce cuprinde partea

centrala si care se prelungeste in est si una subtropicala cu sezoane umede

si secetoase ce se resimte pe intreg restul teritoriului. Principalele rauri ce

alcatuiesc reteaua hidrografica sunt Ebru, Guadalquivir, Jucar, Guadiana si

Duero.

Din punct de vedere economic Spania este un stat dezvoltat, o tara

industrial-agrara in care industrializarea si urbanizarea ating cote ridicate.

Regiunile Catalonia, Valencia, Murcia, Andaluzia precum si regiunea nordica

prin resursele de sol si subsol detinute completate prin importuri si mai ales

prin activitatile ce au aparut prin valorificarea acestor resurse au reprezentat

o atractie pentru o mare parte a populatiei tarii; s-au format astfel mari

centre urbane precum Barcelona, Valencia, Murcia, Sevilla, Cadiz, Madrid,

Bilbao cu functii industriale, comerciale şi de transport, financiar-bancare

sau agricole. Dintre centrele industriale importante in evaluarea calitatii

mediului, amintim:

- centrele de prelucrare a petrolului (rafinariile) cu o capacitate mare de

rafinare din Tarragona, Algeciras, Puertolano, Cartagena, Bilbao, La

Coruna;

- centrele siderurgice de prelucrare a fierului, aluminiului si cuprului de la

Gijon, Aviles, La Coruna, Santander, Bilbao, Sagunto, Cartagena,

Linares, Cordoba;

- centrele ale industriei chimice producatoare de acizi, coloranti, amoniac

de la Madrid, Badalona, Huelva, Santander, Gijon, Bilbao;

- centrele ale industriei chimice producatoare sintetice, ingrasaminte,

produse farmaceutice de la Tarragona, Cartagena, Algeciras, Puertollano,

Escombreras, La Coruna şi Bilbao.

Transporturile in proportie de 90 % sunt reprezentate de reteaua

densa de sosele ce traverseaza statul iberic. Aceste cai de comunicatii sunt

completate de reteaua feroviara ce traverseaza tara de la nord la sud si de la

est catre vest, de caile fluviatile si maritime.

Cunoasterea succinta a economiei Spaniei este benefica deoarece ea

furnizeaza informatii cu privire la cauzele degradarii calitatii mediului.

Activitatea industriala si de transport din ultimele decenii precum si

activitatiile comune din cadrul marilor centre urbane au afectat calitatea

aerului si a apei.

Raurile ce traverseaza orasele majore ale Spaniei, Madrid, Bilbao

sunt grav afectate de poluare. O prima analiza a Raului (Rio) Nervion ce

strabate Bilbao indica faptul ca poluanti a mai multor fabrici se regasesc in

masa de apa reducand astfel cantitatea de oxigen dizolvat la 5 %, comparativ

cu 60 % necesar pentru viata pestilor.

Madridul ca si alte orase mari dezvoltate si nu numai (Bilbao,

Barcelona, Tarragona, La Coruna, Cartagena, etc.) se confrunta cu poluarea

aerului. La sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80 concentratia pulberilor

aflate in suspensie din aer atingea in Madrid valoarea de 200 de μg/m3 aer,

depasind nivelul maxim admis impus de guvern de 80 de μg/m3. Atmosfera

orasului Bilbao detinea cele mai mari concentratii de dioxid de carbon (CO2)

dintre orasele vest europene. Sursele poluarii excesive a aerului sunt

reprezentate de numarul mare de masini (la sfarsitul aniilor 70’ Spania

ocupa locul 8 in lume la masini inmatriculate), de petrolul consumat prin

ardere si de industria chimica.

In vederea determinarii calitatii aerului s-au monitorizat zonele

urbane si s-au evaluat contributiile transporturilor rutiere la degradarea

aerului.

Pentru zona urbana, zona aflata in atentia evaluarii noastre,

perioada de monitorizare a fost de 10 ani, intre 1996 si 2005 sau 1997 si

2006, conform informatiilor furnizate de Agentia Europeana de Mediu (AEM)

privind depasirile concentratiilor maxime admise a calitatii aerului in zona

urbana. Indicatorii de calitate a aerului evaluati au fost particulele aflate in

suspensie, dioxidul de azot (NO2), ozonul (O2) si dioxidul de sulf (CO2).