El Nino

A aparut din Pacificul Tropical, spre sfârsitul anului 1997, aducând cu el mai multa energie decât un milion de bombe de tipul celei de la Hirosima. Timp de opt luni, 1997-98, marele El NiDo a dat peste cap toate caracteristicile climatice din toata lumea, ucigând, aproximativ 2100 de persoane si producând pagube materiale de cel putin 33 miliarde de dolari.

Taranii din satul peruvian Chato Chico nu au stiut nimic din toate acestea. Tot ce au putut vedea dupa saptamâni de ploaie neîntrerupta, a fost ca râul Piura nu se mai oprea din crestere. Caderile de apa nu au reprezentat o surpriza pentru populatia satului peruvian. De când se stiu, oamenii acestui sat aveau de înfruntat fenomene de acest gen, la fiecare 3-5 ani. Astfel de ploi vin dinspre coasta de vest a Americii, dupa un val de caldura de marimea Canadei. Oceanul se încalzeste chiar în jurul Craciunului, de acea pescarii au numit fenomenul „El NiDo”, de la Copilul Cristos. Apoi titanica furtuna va varsa cantitati însemnate de apa pe coasta de nord-vest a Perului, care, în mod normal sunt aride.

Dar putini sunt cei ce au vazut vreodata asa de multa ploaie: cinsprezece litri pe metru patrat intr-o singura zi, în anumite locuri.

În sfârsit, pe 15 februarie 1998, râul a rupt malurile. Pamântul era saturat de apa, asa ca aceasta a patruns în casele din Chato Chico. Torentul era, mai întâi, adânc pâna la genunchi, apoi pâna la piept.

Sute de familii alergau disperate prin torentul noroios încercând sa salvaze tot ce puteau. Fata de alte locuri din Peru si din lume locuitorii din Chato Chico au avut noroc. Unii au fost evacuati cu barcile, altii cu elicopterele pâna la o tabara precara de sinistrati din desert. Aproape toti au supravietuit.

Surplusul de apa din inundatii s-a raspândit în desertul Sechura. Unde timp de 15 ani nu fusesera decât pamânturi aride a aparut deodata al doilea lac din Peru, dupa suprafata: lung de 144 km, lat de 32 km si cu o adâncime medie de 3,5 m, cu mici insule de nisip aparând ocazional din apa.

Desi a început în Peru, efectele lui El NiDo asupra principalelor componente ale climei (temperatura, presiune, vânt, umiditate, precipitatii, curenti) au schimbat vremea în întregul Pacific ecuatorial, si apoi în toata lumea. Indonezia a suferit luni întregi de seceta, focuri de padure au facut ravagii în Sumatra, Borneo si Malaezia. Fumul a calatorit pâna la 1600 km spre vest, limitând vizibilitatea la 600m.

Temperaturile au ajuns la 39?C în Mongolia. Ploile din Kenia au depasit cu 1000mm valoarea normala, iar Europa Centrala a suferit de pe urma inundatiilor care au facut 55 de morti în Polonia si 60 în Cehia. Madagascar a fost lovit de musoni si cicloni. În S.U.A., curgerile de noroi si inundatiile-fulger au afectat localitati din California la Mississippi, iar tornadele au lovit Florida.

Si lucrurile nu s-au oprit aici. Nu este neobisnuit ca o iarna cu El NiDo sa fie urmata de una cu La NiDa, în care efectele climatice sunt, în mare, opuse celor produse de El NiDo. La NiDa a urmat El NiDo de trei ori în 15 ani: dupa 1982-83, 1986-87 si în 1995. La NiDa a aparut din nou în 1998.

De-a lungul anilor, aparitia lui La NiDa a fost mult mai putin previzibila decât cea a lui El NiDo. Dar ambele evenimente sunt acum mult mai bine întelese decât înainte. Acest lucru se întâmpla deoarece acest El NiDo este primul care va fi tinut minte pentru ceva mai mult decât o serie de dezastre. Acum, pentru prima data în istorie, climatologii au putut prevedea inundatiile catastrofale cu luni înainte, permitând populatiilor amenintate sa se pregateasca.

În nordul Peru-ului, avertismentele au permis multor fermieri si pescari sa folosesca partile pozitive ale lui El NiDo. Pe pamânturi care de obicei erau desertice a crescut iarba, permitând cresterea vacilor. Orezul si fasolea au putut fi cultivate în zone prea aride pentru ele; pescarii au putut planifica pescuitul în apele mai apropiate de coasta, de obicei prea reci.

Efectele previziunilor pot fi foarte importante. De exemplu, crescatorii de cafea din Kenia au o cerere mai mare pentru cafeaua lor când seceta distruge recoltele din Brazilia si Indonezia. Productia de ulei de palmier din Filipine scade în timpul lui El NiDo. Tarile care prevad aceste evolutii pot prospera.

Cel putin, pregatirea poate salva vieti. Chiar si în saracul Peru, construirea de canale si acumularea de rezerve a salvat sute de vieti în 1997-98. Multe zone afectate s-au putut pregati pentru inundatii si foc, migratii si epidemii.

Exista înregistrari scrise despre El NiDo în Peru din 1525 si cercetatorii au gasit dovezi geologice al prezentei lui El NiDo pe coasta peruviana acum 13.000 de ani. Incasii stiau de acest fenomen. Orasele erau construite pe dealuri, iar proviziile erau pastrate în munti.