Despădurirea

O padure in suprafata de 1 km patrat poate produce zilnic 9 tone de oxigen, aproape de 10 ori mai mult decit aceeasi suprafata de teren agricol.

Intr-o ora un stejar in virsta de 100 ani da in atmosfera 1, 7 kg oxigen pur, ceea ce reprezinta ratia zilnica de oxigen pentru 3 persoane. Pentru inlocuirea unei asemenea productii trebuiesc replantati cca. 2500 puieti.

Din numarul mare de puieti care se planteaza la hectar (4000-7000), dupa 80-100 de ani abia de mai ramin 5-6 sute de arbori.

Cuvintul padure deriva de la latinescul,, palus-udis,, ceea ce inseamna mlastina acoperita cu trestie sau teren acoperit cu arbori.

Din cele mai vechi timpuri se stie ca padurea a fost mijloc de adapost, de refugiu atit pentru animale cit si pentru oameni. Ea este strins legata de istoria romanilor. Numai gratie ei poporul nostru a putut supravietui si perpetua, pastrindu-si continuitatea in acest tinut. Ea a insemnat, in primul rind, adapost in epoca migratiilor semintiilor asiatice, dar si in epocile ce au urmat, cind cotropitori de toate neamurile au incercat sa nimiceasca acest popor.

Padurea e o bogatie naturala, al carei rol in economia nationala si ale carei multiple functii in mentinerea echilibrului ecologic sunt greu de evaluat. Secole la rind, padurea a fost (si mai continua sa fie) privita doar ca o sursa de materii prime. Ea furniza combustibil, lemn pentru constructii de case, poduri, mijloace si cai de transport, ustensile casnice etc. Insa padurea vie este mult mai valoroasa decit materialele obtinute prin sacrificarea ei.

Factorul principal care determina caracterul padurilor este climatul. Prezenta unor formatiuni silvice pe o configuratie geografica concreta este urmarea unui proces indelungat de evolutie. In epocile geologice din trecut, continentele actuale erau amplasate altfel si obstacolele acvatice, care impiedica raspindirea florei si faunei, aveau de asemenea un alt caracter. De-a lungul secolelor clima s-a schimbat, iar odata cu ea si particularitatile solului si regimul hidric.

Factorul antropogen constituie activitatea omului cu impact asupra mediului de trai al speciilor de plante si animale. Pe parcursul istoriei omenirii dezvoltarea initial a vinatului, apoi a agriculturii, industriei, transportului a modificat considerabil natura planetei noastre. Omul a cauzat in mediu modificari de amploare, profunzime si rapiditate fara precedent.

Ca rezultat al actiunii umane, au avut loc: Convertirea ecosistemelor naturale in agricole, mentinute doar cu interventia omului; Supraexploatarea bogatiilor subsolului, padurilor, pasunilor, solului, speciilor de plante si animale, ceea ce a avut multe efecte negative: s-au redus bogatiile naturale, au disparut unele specii; Introducerea accidentala sau intentionata a unor specii de plante si animale in zone nespecifice: de exemplu gindacul de Colorado; Amenajari de teritorii: mine, baraje, canale, sisteme de irigatii, ce duc la distrugerea ecosistemelor ...