Depresiunea Maramureș

DEPRESIUNEA MARAMURES

1. Prezentare generala

Muntii Carpati apartin sistemului montan alpin. Ei domina marea întindere cuprinsa între Dunare (zona Bratislava) la N si râul Timok, la S, de aici prelungindu-se în continuare cu Muntii Balcani. Carpatii se despart în doua mari ramuri: Carpatii nord-vestici, Tatra si Muntii Slovaciei si Carpatii sud-estici, limita între ele contituind-o râurile Rica, afluent al Tisei si Swica, afluent al Nistrului. Circa 8/10 din Carpatii sud-estici se afla asezati pe teritoriul României.

În comparatie cu Alpii, Carpatii românesti se caracterizeaza printr-o altitudine mijlocie (altitudinea maxima este de 2544 m, în Muntii Fagaras – vârful Moldoveanu) si prin prezenta unor zone vulcanice care lipsesc în Alpi.

Diferentierile se accentueaza prin adâncimea si frecventa trecatorilor, prin gradul de fragmentare si mai ales prin puternicul potential de habitat prezent în Carpatii românesti.

În cadrul marilor unitati de relief ale României, Carpatii românesti se disting prin trei mari ramuri, respectiv Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali.

Carpatii Orientali se desfasoara de la granita cu Ucraina si pâna la Valea Prahovei. Altitudinea lor medie este de 1025 m, iar altitudinea maxima e 2303 m în vârful Pietrosu din Muntii Rodnei.

Structural, Carpatii Orientali au o distributie zonala în trei fâsii paralele: vulcanica la vest, de flis la est, iar între ele cristalino-mezozoica. Între fâsii se afla numeroase depresiuni intramontane, cele mai mari fiind situate la extremitati (depresiunile Maramures si Brasov). O nota distincta o dau numeroasele pasuri de

culme si de vale care permit o circulatie între Moldova si Transilvania.

În cadrul Carpatilor Orientali se disting urmatoarele grupe montane:

- grupa nordica

- grupa centrala

- grupa curburii

Grupa nordica, formata din muntii cristalini ai Maramuresului si Muntii Rodnei, Muntii Bistritei Aurii, din muntii vulcanici Oas, Gutâi si Tibles (vârful Tibles 1839 m) si Obcinele Bucovinei la est (Obcina Mestecanisului, Obcina Feredau, Obcinele Brodinei si Obcina Mare). În cadrul acestei grupe se afla depresiunile Maramuresului, Dorna si cele mai înalte si pitoresti pasuri de culme: Prislop, 1416 m, Rotunda 1271 m, Mestecanis 1096 m.

2. Pozitia geografica

Depresiunea Maramures este o depresiune intramontana situata în partea de nord a Carpatilor Orientali, între Muntii Oas, Gutâi, Lapus si Tibles, la vest, sud-vest si sud, Muntii Rodnei la sud-est, Muntii maramures la est si nord-est care domina depresiunea prin mai multe abrupturi petrografice si granita cu Ucraina la nord.

Depresiunea Maramures ocupa 13% din suprafata judetului, este de origine complexa (tectonica, de baraj, vulcanica si de eroziune diferentiata), are un nivel colinar general, la 750-800 m, în care Iza, Mara si Viseu au taiat bazinete depresionare la nivelul unor terase (Viseu, Ruscova, Petrova, Rozavlea-Dragomiresti, Borsa) separate de defilee taiate în cristalin sau în conglomerate. În S, depresiunea Maramures este închisa de masivele grupei vulcanice. Acestea domina regiunile limitrofe prin abrupturi petrografice de mai multe sute de metri. La baza lor s-au dezvoltat glacisuri întinse.