Delta Dunării

Delta Dunarii, cea mai joasa si mai noua regiune de campie, este situata in partea de est a tarii la varsarea Dunarii in Marea Neagra.

In partea de nord, dincolo de bratul Chilia se afla Campia Bugeacului, in partea de sud si sud-vest Podisul Dobrogei, iar in est Marea Neagra.In Delta este inclusa si laguna Razim-Sinoe, avand o suprafata cumulata de 4.340 kmp.

Delta Dunarii este o unitate cu proprietati de tranzitie intre Campia Romana, a carei continuare este, Dunarea (prin hidrografie si functionalitatea sistemului hidric) si Marea Neagra (raportul intre Dunare-Mare fiind variabil in timp).

Geneza

Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf maritim ce includea teritoriul Deltei si al lagunei Razim-Sinoe, prin aluviunile aduse de Dunare sau resedimentate de curentul circular al Marii Negre, care a creat in Pleistocen sistemul de grinduri conjugate din Delta (Letea, Caraorman).

Dupa formare acestui sistem de grinduri, care au inchis golful initial, teritoriul Deltei a devenit un liman.

Apoi Delta a evoluat in stransa legatura cu cele trei brate, in ordinea existentei lor: Sfantu Gheorghe (cel vechi), Sulina si Chilia (cel mai recent).

In prezent (ultimul secol), Delta se afla intr-un proces de retragere in rest.

Bratele Dunarii

Dunarea se desparte in cele trei brate principale astfel: prima bifurcare se produce la vest de Tulcea (la Patlageanca), despartindu-se spre nord bratul Chila.

La est de Tulcea, cursul Dunarii se bifurca pentru a doua oara in bratele Sulina si Sfantul Gheorghe.

Bratul Chila, in nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (apraope de 60 % din volumul fluviului).

Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs ( in dreptul grindurilor: Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (in mai multe cursuri secundare), intre grinduri; bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda, Babina.

La varsare in mare se creaza in prezent o delta secundara (delta secundara a Chiliei), care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an (40-80m/an); aceasta portiune a deltei secundare in formare nu este inclusa in teritoriul tarii noastre.

Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km), aproape drept, regularizat si canalizat, in urma cu aproape un secol.

La varsarea in mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor (la contactul intre apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii), formandu-se o bara (bara de la Sulina), care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru a diminua acest efect a fost construit un dig (in lungime de 10 km), care indeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii, de asemenea, are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave maritime (cu un pescaj de 7 m).

Bratul Sfantul Gheorghe (108 km) cu directie dominanta spre sud-est, este foarte meandrat; in ultimii ani meandrele au fost rectificate, lungimea traseului nou avand doar 70 km; la varasre formeaza o acumulare de nisip sub forma unor insule (insulele Sacalin).

Din bratul Sfantul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim.

Relieful

Relieful Deltei Dunarii cuprinde in regim natural terenuri joase si terenuri inalte.

Altitudinea medie a reliefului Deltei este de 0,5 m, iar altitudinea maxima de 13 m. in grindul Letea. Circa 3/4 din suprafata Deltei este situata la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de 0 m.

a) Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei etc.), garle, canale (de exemplu: Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca); sunt terenuri inundabile si partial, in partea