Date și Ipoteze privind Paleogeografia și Paleoecologia Mării Mediterane și Paratethysului în Oligocen și Miocen

Extras din referat Cum descarc?

Evolutia geologica a Europei pare sa fie bine cunoscuta prin comparatie cu alte continente. Aici s-au nascut si s-au dezvoltat aproape toate disciplinele geologice. Multe, chiar foarte multe dintre idei au devenit ,,canoane" fara sa fie, altele au devenit ,,folclor" si in fine, altele au ramas controversate.Existenta unui continent initial Pangeea si a oceanului primar Tethys, este doar una dintre ipotezele cu care ,,s-a hranit" geologia imaginativa intr-o foame acuta de cauze. Alaturi de altele. Fragmentarea in timp a Tethysului si aparitia Paratethysului ca bazin acvatic intracontinental cu dimensiuni uriase, fragmentarea lui ulterioara in bazine mari si mici, izolate temporar, reunite si din nou izolate, fiecare cu propria lui istorie si implicit, cu propriile lui ,,vestigii paleontologice" au permis reconstiturea partiala al acestor istorii. Astfel de reconstituiri s-au facut si pe masura ce cunostintele noastre se acumuleaza, se vor face si altele. Cele mai multe sunt logice si desigur, verosimile. Dar ori ce sinteza inseamna interpretare, deci un act subiectiv. Este motivul pentru care credem ca este necesar sa introducem in circuitul stiintific datele obtinute in ultimii ani asupra arealului Carpato-Pontic cu un accent pe bazinul Dacic, pana la urma ,,cheia istoriei" intregului Paratethys. Descifrarea detaliata a evolutiei acestui spatiu central, in contact atat cu Apusul, cat si cu Rasaritul, a permis o interpretare dincolo de canoanele uzuale. Fara indoiala, subiectul pare inepuizabil.
Istoria Paratethysului
Oceanul Tethys a reprezentat un bazin ecuatorial care a separat supercontinentele Laurasia si Gondwana in timpul Paleozoicului.Notiunea si denumirea Tethys sunt datorate geologului austriac Eduard Suess (1893). Notiunea de ocean Tethys a lui Eduard Suess a suferit variatii semnificative in timp. Initial Tethys a fost imaginat ca un corp oceanic unitar si continuu, incastrat in continentul paleozoic Pangeea. Ulterior (Metcalfe, 1999), oceanul Tethys a fost imaginat ca o serie de bazine acvatice care au aparut, au existat un timp (geologic) si ,,s-au inchis" in timpurile Paleozoicului si Mesozoicului. In timpul Eocenului superior, ca urmare a coliziunii dintre placile continentale, Oceanul Tethys s-a fragmentat. Domeniul mediteranean de astazi este un ultim vestigiu al acestuia. In nordul acesteia s-a format o noua mare, cu extindere intercontinentala. Ea a fost numita Paratethys (Laskarev, 1924). Istoria acesteia, a evenimentelor care au marcat timpul geologic, este o istorie mai ales, a faunelor care s-au schimbat mereu in functie de schimbarile paleoecologice. Altfel spus, istoria Paratethysului este o istorie paleoecologica. Geografic, Paratethysul se extinde de la Alpi pana dincolo de lacul Aral. Senes (1979) si Steininger, Papp (1979) au impartit acest domeniu in: - Paratethys-ul occidental (Bazinul Rodanian); - Paratethys-ul central (bazinele Pannonic si Dacic), - Paratethysul oriental (bazinele Euxinic si Aralo-Caspic). Temporal, Senes si Marinescu (1974), apoi Rusu (1988) au separat istoria Paratethysului in mai multe perioade: Pro-Paratethys, Eo-Paratethys, Meso-Paratethys si Neo-Paratethys. (Fig.1) Paratethysul ca unitate spatiala (geografica) si faunistica se contureaza in timpul Oligocenului (Rusu, 1977, 1988; Baldi, 1979, 1980), cand se reduc legaturile cu Mediterana din sud. Mai mult, apar diferente intre arealul Paratethysul central si cel rasaritean (extins spre nord si spre est peste Marea Neagra si Caspica = Marea Scitica si mai departe in est, Marea Turan). Pentru prima oara apar biotopurile salmastre (in Solenovian = Oligocen) si primele faciesuri euxinice (Maikopian = Oligocen superior-Miocen) si primele faune endemice. Legaturile cu Mediterana (Tethys) sunt intermitente, iar influentele faunistice sunt dominant nordice.
In centrul si vestul Europei, Miocenul inferior este predominant marin in urma reluarii legaturilor cu Mediterana prin pasajul Pre-Alpin. In extremitatea estica, la est de Marea Caspica, se dezvolta o sedimentare (si o fauna) fluvial-lacustra. Incepand cu Miocenul mediu, Paratethysul oriental tinde sa se izoleze ecologic, iar ulterior, si geografic. Incepind cu Konkianul inferior s-au redus legaturile cu oceanul si apar primele elemente faunistice care anunta viitoarele comunitati salmastre. Incepand cu Sarmatianul, Paratethysul se izoleaza definitiv de Mediterana, prin inchiderea tuturor legaturilor, el devenind o mare intracontinentala salmastra, facies care cu intermitente, s-a continuat pana astazi (prin bazinele relicte ale Marii Negre, Marii Caspice si lacul Aral). Din acest moment avem doua ecosisteme care au evoluat paralel (unul salmastru in Paratethys si unul marin in Tethys), cu faune complet diferite si implicit, cu doua scale biostratigrafice dificil de corelat.

Fisiere in arhiva (1):

 Date si Ipoteze privind Paleogeografia si Paleoecologia Marii Mediterane si Paratethysului in Oligocen si Miocen.docx