Cutremurele se numara printre cele mai distrugatoare dezastre de natura geologica, avand consecinte foarte grave pentru om. Numai in ultimii 50 de ani, in timpul cutremurelor si-au pierdut viata peste un million de oameni. Conform statisticilor, in fiecare minut se manifesta, in medie, doua cutremure, adica 2.880 pe zi si 1.036.880 pe an, insa, dintre acestea, doar 100.000 sunt resimtite de om. Explicatii ale acestui fenomen au existat inca din Antichitate, grecii considerand ca Pamantul se sprijina pe umerii lui Atlas, un erou mitologic. Popoarele din Extremul Orient presupuneau ca Pamantul sta pe spinarea unui peste urias, iar nativii din America de Nord considerau ca o testoasa gigant sustine planeta. Atunci cand aceste fiinte supranaturale isi schimbau pozitia, Pamantul se cutremura, provocand distrugeri. Totusi, filosofii greci nu au acceptat aceste idei, dar nici nu au reusit sa explice convingator cauzele naturale ce produceau astfel de fenomene. Lucretiu, poet latin din secolul I i.Hr., a fost aproape de a intuit cauzele producerii seismelor, considerand ca ele se manifesta ca urmare a prabusirii rocilor din interiorul scoartei in imense caverne subterane. Ca urmare a evolutiei stiintelor, a intelegerii mecanismelor tectonice ce guverneaza scoarta terestra, cutremurele au fost si ele explicate stiintific. DEFINITIE Cutremurele sunt miscari mai mult sau mai putin intense ale scoartei terestre, produse ca urmare a eliberarii energiei accumulate in zonele de stres tectonic (planuri de subductie, rifturi, falii transformante, etc) si in regiunile vulcanice, dar si datorita prabusirii unor pesteri sau caverne, a manifestarii unor alunecari de teren de mare amploare, caderii de stanci sau impactului unor meteoriti cu scoarta terestra. Unele miscari seismice, de mare amploare, sunt provocate de activitatea umana(minerit, explozii termonucleare, etc). Cutremur sau seism sunt termenii folositi pentru miscarile pamantului, ce constau in vibratii originate in zonele interne ale Terrei, propagate in forma de unde prin roci. Aceste vibratii rezulta din miscarile placilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanica. Scara seismologica a lui Richter este o scala logaritmica, care este folosita pentru a evalua intensitatea cutremurelor. Cutremure puternice ce devin catastrofe naturale, pot distruge constructii, cladiri, chiar localitati intregi, provoaca alunecari de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine pot declansa formarea de valuri uriase pana la 30 de m inatime atingand viteze neasteptate (800 km/h), astfel in Oceanul Pacific (Tsunami) a produs pagube foarte mari materiale, cu pierderi de vieti omenesti. Stiinta care se ocupa cu studiul cutremurului (miscarilor seismice) se numeste seismologie. CUTREMURELE DE PAMANT Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice raspandite pe glob, cu ajutorul unui aparat de inregistrare a cutremurului s-a constatat ca aceste miscari ale scoartei pamantului au un centru in adancime de propagare circulara a undelor seismice. Punctul de la suprafata, (situat deasupra hipocentrului), in care se masoara intensitatea cutremurului este numit epicentru. De aceea intensitatea cutremurului este definita nu numai de intensitatea si directia de propagare a undelor, ci si de profunzimea hipocentrului (adancimi masurate pana la 700 km). Intensitatea cutremurului, masurata in epicentru, va fi cu atat mai mare cu cathipocentrul este mai aproape de suprafata. La un cutremur se pot deosebi miscari orizontale, verticale si de torsiune. Distanta dintre hipocentru si epicentru reprezinta adancimea la care se afla focarul cutremurului, locul de unde incepe propagarea undelor elastice, care in zona hipocentrala sunt de doua tipuri: unde longitudinale(tip P) si unde transversale(tip S). CAUZELE formarii cutremurelor: La suprafata se afla Scoarta terestra (sau Crusta) - un strat subtire si solid - care prezinta grosime variabila: intre 10 si 30 km in zona de uscat (cu un maxim de aproximativ 100 km in zona muntilor Himalaya si Sierra Nevada) si intre 6 si 10 km in zona oceanelor. Sub scoarta este Mantaua, alcatuita din doua straturi. La partea superioara se afla zona solida formata din roci cu densitate mare (cu continut mare in fier si magneziu), zona care prezinta fracturi, fiind in general zona focarelor cutremurelor. Stratul superior al Mantalei impreuna cu Scoarta terestra alcatuiesc Litosfera. Sub Litosfera se afla Astenosfera - zona moale, cu comportare plastic-vascoasa a Mantalei, alcatuita din roci cu densitate mai mare datorita presiunii mari si a temperaturii ridicate la care se afla. Intre Litosfera si Astenosfera exista o suprafata de discontinuitate care permite miscarea relativa a diferitelor placi Litosferice. Grosimea Mantalei este de aproximativ 2900 km. Nucleul Pamantului este alcatuit din nucleul exterior (care este lichid) si nucleul interior (care este lichid cu comportare de solid datorita temperaturii ridicate si a presiunii puternice la care se afla fierul si nichelul - elementele ce alcatuiesc aceasta zona). Diametrul Nucleului este de circa 3470 km (mai mare ca cel al Planetei Marte). Densitatea nucleului este de 5 ori mai mare decat densitatea Scoartei terestre. La suprafata globului, prin inregistrari geofizice, adica inregistrari de unde seismice fie naturale, fie provocate, s-a stabilit ca Litosfera este format din mai multe unitati de dimensiuni geologice numite placi litosferice sau tectonice. Aceste placi sunt separate prin linii de fracturi adanci pana in zona moale a Mantalei.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
