Cum ia naștere vântul

Daca temperatura si presiunea aerului ar avea aceleasi valori pe toata suprafata Pamantului nu ar mai exista deplasari ale aerului. Dar temperatura, nefiind o marime constanta, determina repartitia neuniforma a presiunii atmosferice, datorita aparitiei pe suprafata Pamantului a unor regiuni incalzite diferit. Intocmai cum un rau curge de la deal la vale, tot astfel aerul se deplaseaza din regiunile cu presiune atmosferica mai ridicata spre cele cu presiune mai scazuta; asa se poate explica si formarea vantului.

In urma deplasarii aerului, caldura si umezeala vor fi trasferate dintr-un loc intr-altul, tot asa si in alte situatii aerul mai rece si mai uscat va lua locul celui mai cald si mai umed. Aceste schimbari de caldura si de umezeala au o mare insemnatate in caractrizarea globala a vremii si a climei.

Analizand o harta sinoptica de la nivelul solului, se constata cu usurinta ca intre diferite puncte de pe suprafata Pamantului exista diferente de presiune. Daca se considera presiunea atmosferica standard la nivelul marii de 1015 mbar (aproximativ 760mm Hg) vor aprea regiuni intinse cu presiuni mai mari de 1015 mbar- anticicloni sau maxime barometrice- si altele cu presiuni sub 1015- cicloni sau minime barometrice.

Daca se urmareste repartitia presiunii atmosferice intr-un anticiclon, se observa ca aceasta scade radiar dinspre centru spre periferie. Diferenta de presiune dintre doua puncte, calculata in milimetri sau milibari se numeste Gradient baric sau Gradient de presiune. Gradientul baric este intotdeauna perpendicular pe izobare si este orientat dinspre presiunea ridicata spre cea mai coborata. Astfel, cu cat izobarele sunt mai dese cu atat granientul va fi mai mare, marcand salturi bruste ale presiunii, si cu cat distanta dintre izobare va fi mai mare, gradientul baric va fi mai mic, iar schimbarile din campul presiunii vor fi mai lente.

Intr-un ciclon presiunea aerului va scadea spre centrul sau si va creste catre exterior. Vanturile de pe glob nu sunt altceva, deci, decat miscari ale aerului provocate de diferentele de presiune mai inalta spre cele cu presiune mai joasa si cu cat gradientii barici vor fi mai mari vanturile vor avea o intnsitate mai mare in timp ce gradientii barici mici vor genera vanturi mai slabe.

Daca Pamantul n-ar avea o miscare de rotatie diurna atunci vantul ar urma gradientului baric. Dar, datorita acestei miscari, in scurgerea aerului intervine forta de abatere. Forta gradientului baric si forta de abatere (Coriolis) ajung repede in echilibru, iar vantul se va deplasa nu perpendicular pe izobare, ci treptat va avea o directie paralela cu izobarele. Acest vant ideal, aflat in echilibru fata de cele doua forte poarta numele de vant geostrofic, in cazul in care izobarele sunt linii drepte si paralele.

In cazul izobarelor curbe, care inchid centrele de presiune atmosferica ridicata sau coborata se va tine seama in plus si de forta cetrifuga. Meteorologul olandez Buys- Ballot a dat urmatoarea relatie a vantului fata de presiunea atmosferica in emisfera nordica: daca stam cu spatele spre vant, presiunea joasa va fi la stanga, iar presiunea ridicata va fi la dreapta.

Aproape de suprafata Pamantului, de regula pana la o inaltime de 600-900