Cultura mousteriană în Italia

Mousterian

Mousterian este un nume dat de arheologi la un stil predominant de unelte de piatră(sau industrie), asociate în principal cu Homo neanderthalensis şi datand la mijlocul Paleolitic, partea de mijloc a veche epoca a fierului. A fost numit după tipul de santier Le Moustier, o piatră adăpostita în Dordogne, regiune din Franţa. Similare cremene au fost găsite în toată Europa şi, de asemenea, Orientul Apropiat si Africa de Nord.

Uneltele mousterienilor au fost gasite in Europa care erau facute de Neanderthal prin perioada 300000-30000anii in urma

Tehnologia mousteriana se poate sa fi avut evolutie semnificata, deoarece este posibil sa fie inlocuit partial de ‘incisivi’

Paleoliticul Mijlociu sau “epoca celor neanderthal” se caracterizeaza prin aparitia mai multor culturi. Una dintre culturi este numita”Quina Mousterian”, care este dominata de razatore transversala.

Asamblajele Quina Mousterian sunt gasite, de obicei, in pesteri.

1. Italia Preistorica. Oamenii si cultura din epoca de piatra la epoca fierului

Cele mai vechi asezari umane de pe teritoriul de astazi al Italiei dateaza aproape sigur la faza initiala a erei Cuaternare(Pleistocene). Aceasta perioada a fost caracterizata de frecvente alterari de conditii climatice, cu faze de expansiune si de retragere in Alpi si ghetarii Apenini si releva variatii la nivelul marii.

Aceste asezari au fost, in general, situate in pesteri de pe tarmuri, in adaporturile de la baza peretilor de piatra sau in apropierea malurilor lacului.

Ele datau de la aproximativ 500 000de ani in urma si corespund Paleoliticului inferior , cea mai lunga perioada a preistoriei omului, care a fost dominata de difuziunea notabila a uneltelor realizate din bucati de piatra si s-a incheiat acum 10 000 de ani in urma. Printre cele mai timpurii santiere din aceasta perioada sunt Pineta de Isernia, recent descoperita si dateaza de la 730 000 de ani in urma, si Quinzano (Verona) de la peste 400 000 de ani în urmă. Alte importante santiere a Paleoliticului Inferior au fost descoperite in apropierea Imolei(Valle del Correcchio), in Lazio(Torre in Pietra, Fontana Liri, Anagni, Arce), in Abruzzo(Teramano, Maiella), in Basilicata(Venosa), in Puglia(Gargano), in Campania(Capri), in Liguria(Balzi Rossi).

Cea de-a doua jumătate a celui de-al treilea mileniu î.Hr. se caracterizează prin utilizarea de cupru, introduse în Italia de la Mediterana de Est, alături de piatra.

Deşi bogate în unelte şi oase de animale, numai unele dintre santiere au furnizat o mica calitate de ramasite ale scheletului uman similare acelora din santierele ale Paleoliticului Mijlociu datand de la perioada interglaciara si o parte din glaciatiunii(circa 120 000 la 36 000 de ani în urmă). Aceste oase aparţin unei specii numite "Homo sapiens Neanderthalensis", care au trăit în pesterile din Circeo(Lazio), terasele din Valea Tiber(Roma), în largul coastelor din Salento(Grotta Romanelli), precum şi Gargano(Puglia), cele din Vest, Liguria(Balzi Rossi şi Finalese). Aici au lasat urme a unei industrii cunoscuta ca Mousterian si caracterizata prin prezenta razatoarei(fulgi de cremene retusate numai pe o parte)

In timpul Paleoliticului Superior, perioada succesiva care acopera de la 36 000 la 10 000 de ani în urmă, Neanderthals s-a transformat în prezent in specii de om” Homo sapiens sapiens“ in timpul fazei de final a glaciatiunii.

Numeroasele urme din aceasta perioada sunt deosebit de bogate in oase de animale si unelte, acestea din urma fiind lucrate cu precizie crescuta.

Primele exemple de arta a pietrei apare acum(gravuri si graffiti in pesterile din muntii Pellegrino şi Levanzo(Sicilia), în Grotta Romanelli(Coasta de Salento) şi Balzi Rossi(Liguria)) şi statui mici ale femeilor, cum ar fi cele de la Savignano şi Chiozza di Scandiano în Emilia şi figurinele Venus de la Balzi Rossi.