Conflictul din Transnistria

Extras din referat Cum descarc?

Inainte de destramarea URSS, Moscova a facut multe incercari pentru a preveni aceasta evolutie. Printre instrumentele utilizate s-au numarat: crearea si intetirea conflictelor dintre populatia majoritara din republicile sovietice de atunci, care isi doreau independenta de stat, si grupurile minoritare care traiau compact in anumite zone; sustinerea directa a separatismelor teritoriale pe baza bine-cunoscutei tactici imperiale ,,divide et impera". Patru dintre aceste conflicte in Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul de Munte si majoritatea raioanelor estice ale Republicii Moldova) au ramas nesolutionate pana in ziua de azi, fiind denumite ,,conflicte inghetate". Unul dintre acestea (desi diferit de celelalte trei din mai multe puncte de vedere) - cel de pe teritoriul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti - s-a dezvoltat in regiunea cea mai predispusa spre separatism, cunoscuta astazi sub numele de Transnistria. In timpul turbulentelor provocate de epoca perestroikai, aceasta regiune, detinand un important complex militar-industrial, a fost printre primele care a servit drept zona de incercare pentru construirea unui conflict local, de tip separatist, cu scopul de a impiedica realizarea independentei totale a Republicii Moldova fata de URSS si caderea generala a Imperiului Sovietic. Prezenta Armatei a 14-a ruse, a arsenalului si armamentului, transferate in urma retragerii trupelor sovietice din Germania si Cehoslovacia in Transnistria, a constituit un motiv si un pretext suplimentare pentru ca Rusia sa pastreze regiunea sub controlul sau.
Ca urmare a dezmembrarii Uniunii Sovietice, Moldova si-a declarat independenta si - in momentul de varf al nationalismului - a instituit limba romana ca limba nationala; sprijinul pentru reunificarea cu Romania a devenit tot mai mare si a alimentat tensiunile etnice cu precadere in regiunile unde se vorbea limba rusa, dar si printre gagauzi, bulgari si alte minoritati. Aceasta explozie de nationalism a fost controlata ulterior, dar a lasat urme pana in ziua de azi. De departe cea mai serioasa consecinta a fost secesiunea celei mai bogate regiuni, Transnistria. 
Conducatorii politici din Transnistria (unde limba vorbita este rusa) au inteles ca au sansa de a separa aceasta regiune bogata de Moldova si de a o folosi in propriul lor interes. Ei au reusit sa-si asigure sprijinul popular din cauza problemei lingvistice.
Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamata Republica Moldoveneasca Nistreana. La 25 august 1991 sovietul suprem al RMN a adoptat declaratia de independenta a noii republici. Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declaratia de Independenta a Republicii Moldova, a carei teritoriu cuprindea si raioanele din stanga Nistrului . Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS "sa inceapa negocierile cu guvernul moldovenesc cu privire la ocupatia ilegala a Republicii Moldova si retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc" .
Dupa ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), presedintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o interventie militara impotriva fortelor rebele care atacasera posturi de politie loiale Chisinaului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutati de trupele sovietice, si-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputata. Forte ale Armatei a 14-a (care apartine Federatiei Ruse ), stationate in Transnistria, au luptat contra si respectiv de partea fortelor separatiste transnistrene. Armata moldoveneasca s-a aflat in inferioritate, lucru care a impiedicat Republica Moldova sa recastige controlul asupra Transnistriei. Prezenta militarilor rusi activi si in rezerva a ajutat Transnistria sa invinga fortele moldovenesti. Totusi, Transnistria nu este recunoscuta formal de nici o alta tara. La 21 iulie 1992 a fost semnat un acord de incetare a focului. Rusia si Ucraina au devenit garantii acestui acord alaturi de Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (Organization for Security and Co-operation in Europe - OSCE) si Statele Unite incepand din februarie 1993.
Ca urmare a acestor evolutii, populatia din raioanele de rasarit ale Republicii Moldova a trecut de la un regim totalitarist la altul - unul separatist si represiv. Conflictul armat din primavara-vara anului 1992, desi scurt, a fost sangeros si a lasat urme adanci asupra populatiei din regiune. 
Dupa 45 de ani de uitare quasi-totala, in lexicul limbii romane toponimul Transnistria a recapatat o larga utilizare. Odata, insa, cu aceasta reanimare lexicala a reinviat si contextul utilizarii sale - starea de conflict si disputele privind romanitatea sau slavitatea tinutului. Notiune mai mult de natura geografica decat istorico-geografica, Transnistria ar desemna teritoriul dintre cursul inferior al Nistrului si al Bugului Meridional. Ea cuprinde teritorii din doua regiuni istorice - extremul vest al Novorusiei si extremul sud al Podoliei. Daca ne conducem de actualele frontiere administrative, atunci cea mai clara imagine a Transnistriei ar putea sa ne-o dea frontierele celor cinci raioane transnistrene ale Republicii Moldova si raioanele transnistrene ale regiunii Odesa.
Regiunea transnistreana cuprinde un teritoriu de circa 4.163 km2 sau 12% din teritoriul Republicii Moldova si reprezinta practic o fasie ingusta de pamant in regiunea cea mai estica a Republicii Moldova detinand un segment semnificativ (452 km din 1222 km) din granita Republicii Moldova cu Ucraina. Transnistria se afla in intregime pe teritoriul Republicii Moldova de-a lungul malului estic al raului Nistru si cateva localitati de pe malul vestic. Transnistria, sau asa numita ,,republica moldoveneasca nistreana" (rmn) s-a autoproclamat drept stat independent si suveran in 1991, dar nici pana in prezent nu a fost recunoscuta ca atare de catre comunitatea internationala. In ciuda izolarii internationale, de-a lungul a mai mult de 10 ani de stare de conflict Transnistria si-a creat toate atributele caracteristice unui stat: institutii de stat, forte armate, structuri de politie, servicii de securitate, organe vamale, dar si propria valuta nationala - rubla transnistreana, propriul sistem economic si financiar.
Pe teritoriul Transnistriei se afla 167 de localitati, dintre care 4 orase (Tiraspol, Tighina (Bender), Ribnita si Dubasari), 8 comune de tip orasenesc si 143 de sate. Administratia regiunii isi are sediul la Tiraspol, care este principalul oras si capitala regiunii. 
Deoarece ultimul recensamant al populatiei in Republica Moldova, inclusiv in Transnistria, a avut loc in 1989, exista doar date aproximative despre situatia demografica actuala din regiune. Astfel in prezent populatia Transnistriei este estimata a fi intre 500000 si 700000 de persoane, dintre care 40-45% sunt moldoveni, 25% - ucraineni, 23% - rusi, iar restul fac parte din alte grupuri etnice.
In ultima parte a anilor 1980, peisajul politic al URSS era in plina schimbare datorita politicii de perestroika intreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politica la nivel regional. Democratizarea incompleta a permis nationalismului exclusivist sa devina cea mai dinamica doctrina politica. Unele minoritati nationale s-au opus schimbarilor de clasa politica din Republica Moldova, clasa dominata in perioada sovietica de etnicii rusi. Oficializarea limbii si introducerea obligativitatii alfabetului latin pentru scrierea acesteia a atras proteste din partea vorbitorilor de alte limbi decat cea romana . Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte spinoasa si a fost, probabil, intentionat politizata. Neconcordonata cu noua politica s-a manifestat intr-un mod mai vizbil in Transnistria, regiune in care etnicii slavi (rusi sau ucraineni) erau majoritari in zonele urbane. Protestele fata de guvernul republican erau mai puternice aici.

Fisiere in arhiva (1):

 Conflictul din Transnistria.doc