Conflicte Religioase - Aspecte Geopolitice

CONFLICTE RELIGIOASE - ASPECTE GEOPOLITICE

1. Conflictul din Caşmir

Valea Caşmirului are o suprafată de 10 000 km2 şi o populaţie de 4,5 milioane locuitori in intregime musulmani.

Valea Caşmirului este regiune pivot a statelor Jammu si Kaşmir(8,2 milioane locuitiri)

Caşmirul este o regiune muntoasă în nordul subcontinentului Indian, aflat între statele India şi Pakistan, fiind de sute de ani zonă de intersecţie a trei mari religii: budistă, hinduistă şi din ce în ce mai pronunţată musulmană.în prezent teritoriul Cazmir este împartit în trei părţi: regiunea indiană Jammu şi Caşmir, regiunea pakistaneză de nord Azad – Caşmir şi regiunea chineză Aksai Chin.

Caşmirul îşi trage obârşia din Valea Caşmirului împreună cu centrul commercial Sringar fiind in prezent centrul administrative a statului Indian Jammu şi Kaşmir din vestul Himalaya.

În regiunea muntoasă a regiunii prehimalazane se află o ramificaţie din Drumul Mătăsii care lega Asia orientală, centrală şi sudică. Azi este la fel ca în secolul XXIII regiune de intersectie a religiilor budististă hinduistă şi din ce în ce mai puternice musulmane.

Intre anii 1846 – 1947 regiunea Caşmir a fost un principat Dogra-Maharaja semiautonom, sub dominaţie britanică, cu o populaţie majoritatea musulmană mai ales în nord, în sud hinduistă şi in est budistă.

Regiunea Caşmir este cunoscută prin sortimentele sale de carne, naut şi preparatele sale culinare foarte condimentate

Din punct de vedere religios populaţia din regiunea Caşmir este formată din aproximativ 65% musulmani, care locuiesc în Valea Caşmirului şi în părţile centrale şi vestice, 30% hinduşi, care trăiesc mai ales în sud în jurul oraşului Jammu, restul fiind reprezentat de populaţia de religie budistă concentrată în zona estică în regiunea Ladakh.

Caşmirul contiună sa fie o zonă de conflict de la data in care Marea Britanie a acordat independenta, urmată de o impartire între India şi Pakistan in anul 1947.

Ar fi fost mai bine dacă putere colonială ar fi acordat Pakistanului valea Caşmirului populată în majoritate de musulmani in acest fel s-ar fi evitat primul conflict care a avut loc in anull 1948 si cel de al doilea care a avut loc in anul 1965 ambele au fost caştigate de India.

Ostelitatea dintre cele doua state a condus la cel de al treilea conflict, deosebit de umilitor pentru Pakistan, deoarece trupele lui Indhira Gandhi au contribuit la dezmembrarea Pakistanului prin crearea Bangladeshului.India controlează astăzi 140 000 km2 din Caşmir, iar Pakistanul 73 000 km2. Acesta este cel mai vachi conflict in care au fost amestecate Naţiunile Unite. O eventuală reglementare a problemei se presupunea că se va face sub egida Naţiunilor Unite, însă în ciuda unor inţiative bilaterale din perioada 1977-1978, nicio propunere nu a fost înaintată.

India refuză să renunţe la suveranitatea sa pentru Caşmir, iar Pakistanul a făcut din aceasta axa principală a politicii sale externe. Statutul Caşmirului este reconsiderat abia la sfârşitul anilor 1980 în urma unei explozii de violentă susţinută de către Pakistan. După acordarea unui sprijin generos rezistenţei afgane în cursul anilor 1980 şi în special celui mai radical islamist, Golbodin Hekmatyar înainte de a-I sustine pe talibani, Pakistanul a hotarât să forţeze India la o costisitoare mobilizare, cu preţul unui modest effort din partea lui, datorită mai ales puternicelor sale servicii de informaţii. Mai multe organizaţii din Caşmir printer care o însemnată mişcareislamică legată de Pakistan prin intermediul partidului Jamiat-Islami, au primit ajutor financiar şi organizare militară.

Din anul 1989 şi până în anul 1994, Caşmirul a fost o baie de sânge şi de foc, zilnic se petrec atentate la Sringar, iar armata indiană, nepregătită pentru insurecşie comite acte de violenţă împotriva populatiei civile, în furia ei de a nu-i putea prinde pe combatanţi. Aceştia încercau să mobilizeze populaţia musulmană, să paralizeze administraţia indiană şi să izgonească mica minoritate hindusă de pe valea Caşmirului. La început populaţia a fost, în ansamblu, favorabilă insurectiei, crezând că aceasta va invinge în scurt timp.

Din 1996, armata s-a adaptat în special datorită unei organizaţii specializate, Border Security Forces, condusă de un responsabil de excepţie , generalul Ramohan.

În ansamblu, situaţia se află sub controlul forţelor indiene, conflictul este departe de a fi rezolvat , in fiecare an cand trecătorile devin accesibile, către sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai militantii cum ii numesc indienii, trec de linia de control şi coboară in vale. Din 1998 şi India şi Pakistan sunt în mod official state deţinătoare ale armei nucleare.

Din punctual de vedere al Indiei, responsabilitătile Chinei sunt evidente, iar o parte a militarilor sunt islamişti pakistanezi, chiar afgani, în timp ce pentru Pakistan nu de pune decât problema unui simplu ajutor limitat din partea militarilor din Caşmir.

În mai 1999, primăvara a început în mod zdrobitor pe crestele îngheţate din jurul Kargilului mai multe sute de militanţi care s+au retras în munţi pe nişte poziţii greu de cucerit provocând pierderi primelor detaşamente indiene care încercau sa-i dizloce.

Prima dată trupele şi aviaţia indiană nu au reuşit să-i dizloce, dar până în vară, India a ieşit victorioasă din acest conflict.

Eşecul Pakistanului este dublu: eşecul pe teren şi eşecul internaţionalizării problemei Caşmirului.

Lovitura de stat militară a arătat în cele din urmă amploarea crizei pe care o traversează Pakistanul, ameninţarea utiliyării armelor de foc nu a fost proferată de nici un partid, iar conflictul din Caşmir rămâne un conflict mai mult sau mai putin indirect, de care se folosesc pakistanezii pentru intimidarea Indiei.Pe de altă parte până în prezent chestiunea Caşmirului îi mobilizează pe pakistanezi , divizaţi în fracţiuni rivale, atât pe plan religios, cât sip e plan etnic, problema religioasă este mai importantă pare a fi cea a societătii si a statului pakistanez.

Forţele indiene exercită un control efectiv, însă acesta necesită o mobilizare costisitoare de aproximativ 250 000 de oameni , se înregistrează în medie 100-120 de morţi în fiecare trimestru, printer elementele infiltrate provenind din Pakistan.

Infiltrarea a devenit mult mai grea în ultimii patru ani, deşi este imposibilă închiderea frontierei, iar militantii dispun în continuare de o infrastructură politică clandestină, atât în mediul rural, cât şi în cel urban.Insurgenţilor le este aproape imposibil sa învinga armata indiană, intensitatea luptelor scăzând mult la începutul deceniului.În ceea ce priveşte forţele indiene nu pot eradica la un nivel reletiv limitat de violentă in măsura în care acesta este de cele mai multe ori alimentat încontinuu de Pakistan.