Ciclul Biogeochimic al Fosforului

Introducere

Un ciclu biogeochimic este un circuit sau cale prin care un element chimic sau moleculă trece prin ambele compartimente biotice ("bio-") şi abiotice ("geo-") ale unui ecosistem.Cele mai cunoscute astfel de cicluri sunt ciclul carbonului (C), azotului (N), oxigen (O), fosfor (P) şi cel al apei.

Fosforul (P) este un element non-metalic reactiv, important pentru organismele vii şi cu numeroase întrebuinţări în industrie. Acesta este larg răspândit în natură şi se situează pe locul 11 în abundenţa elementelor din scoarţa Pământului.

Ciclul fosforului în natură reprezintă acel ciclu biogeochimic care descrie migraţia acestuia în litosferă, hidrosferă şi biosferă.Datorită faptului că fosforul, precum şi compuşii acestuia sunt de obicei solide formate la anumite intervale de temperatură şi presiune, atmosfera în cazul acestui ciclu joacă un rol neînsemnat.Acesta este un ciclu biogeochimic relativ simplu, deschis, legat de circuitul hidrologic, deoarece fosforul nu formează componenţi gazoşi şi este prezent în mod natural în apă şi sol.

Fig.1 Ciclul biogeochimic al fosforului

Ciclul natural al fosforului reflectă interacţiunea armonioasă dintre organisme şi mediile biotice sau abiotice, cu acest element care circulă prin fiecare compartiment permiţând vieţii să existe.Din nefericire câteodată acest echilibru este distrus de către activitatea umană intensă, datorită eliberării unor cantităţi excesive de fosfor (P) în ecosistem prin intermediul folosirii de îngrăşăminte, datorită canalizărilor şi cu ajutorul altor mijloace.

Funcţia ecologică

Fosforul este un nutrient esenţial pentru plante şi animale în formă de ioni, acesta fiind un element preponderent în biosferă, acesta formând molecule ce susţin părţi importante ale vieţii. Fosforul nu intră în atmosferă, el depunându-se pe uscat, fiind prezent în mineralele din roci şi sol. Fosforul în mod normal, apare în natură ca parte a unui ion fosfat, constând dintr-un atom de fosfor şi câtiva atomi de oxigen, forma cea mai abundentă este ortofosfatul (PO43-).

Cei mai mulţi fosfaţi se găsesc în roci sau sedimentele oceanice.Rezervorul principal al fosforului îl reprezintă rocile sedimentare şi eruptiile vulcanice (apatit si magmă) de pe uscat, care cedează apelor de precipitaţii şi celor de suprafaţă fosfaţii din structura lor. Prin spălarea rocilor de către apele de scurgere, o cantitate mare din fosfaţi este antrenată în mări şi oceane unde se depune în sedimente de adâncime.

Fig. 2 Ciclul acvatic al fosforului

Plantele absorb fosfaţi din sol, apoi leagă fosfatul în compuşi organici. Prin intermediul lanţurilor trofice, compuşii fosforului sunt transferaţi animalelor consumatoare şi descompunătorilor, după care fosfaţii sunt returnaţi în sol. Scurgerile îi pot transporta înapoi în ocean sau pot fi reintegraţi în roci.