Cheile Carpaților

Cheile Carpatilor

Dintre cei peste 118.000 km de retea hodrografica ce brazdeza terotoriul Romaniei, peste 1600 km sunt detinuti de sectoare cu defileuri si chei (1.4 la suta din lungimea totala). Putine dintre raurile din tara noastra prezinta caractere de chei sau de defileu pe intreaga lungime a cursului, aceste trasaturi fiind specifice numai anumitor sectoare. In urma unor analize statistice, se presupune ca numarul acestor sectoare depaseste cifra de 300.

Cheile sunt forme specifice ale reliefului de vale care iau nastere in cele mai multe cazuri pe calcare si mai putin pe alte tipuri de roci (formatiuni cristaline, conglomerate si gresii). Aceste sectoare de vale sunt deosebit de inguste, versantii cu aspect abrupt prezentand numerosi pereti surplombati. Pe fundul acestor vai inguste se formeaza marmite (,,oalele gigantilor”), generate de eroziunea in adancimea exercitata de apele ce curg prin aceste sectoare. De asemenea, sectoarele de chei nu prezinta nici unul dintre elementele cel mai des intalnite la vai, si anume lunca.

Geneza acestor sectoare de vale este diferita, cheile rezultand atat prin unirea versantilor la nivelul albiei minore, prin prabusirea tavanelor unor pereti (foste galerii subterane active, prin care curgeau apele unor rauri, prin adancirea vailor in lungul unor diaclaze de mari dimensiuni, cat si prin adancirea unui curs transversal fata de auxul unui anticlinat. Majoritatea cocarsitoare a cheilor se gasesc in spatiul carpatic, in masive calcaroase, care au podere de 1.9% din suprafata totala a Romaniei. Dar cel mai mult, privirea temerarilor este atrasa de pitorescul acestor chei, de frumusetea si spectaculozitatea abrupturilor, a tarcurilor, cascadelor, politelor calcaroase, de cele ale surplombelor, marmitelor, trenelor de grohotis s.a.

Cheile Aiudului

Cheile Aiudului sunt localizare in lungul raului omonim ce-si are izvoarele in extremitea nord-estica a Muntilor Trascau. In amonte si aval de confluenta cu Valisoara, apele raului Aiud s-au adancit in calcare mezozoice, formand un sector de chei pe o

lungime de aproximativ 4 km, delimitate de versantii abrupti in care apar diaclaze bine dezvoltate si excavatiile marmitelor la diferite niveluri.

Apele Aiudului se rostogolesc in acest sector peste praguri de mare viteza. Aceste chei sunt, de altfel, poarta de intrare in Depresiunea Trascaului. Accesul se face pe drumul judetean modernizat, ce porneste din Aiud, in lungul vaii omonime , si care ne conduce dincolo de satul Poiana Aiudului in sectorul de chei de unde ne putem continua drumul spre Turda.

Cheile Argesului

Cheile Argesului sunt formate in lungul raurilor cu acelasi nume si se desfasoara in aval de barajul Vidraru, care zagaduieste apele raurilor Capra si Buda, considerate a fi izvoarele Argesului. La numai un kilometru in aval de barajul Vidraru, constructie ce a modificat radical peisajul, valea se adanceste accentuat in roci cristaline puternic metarmorfozate, gnaise, fiind unul dintre cazuri in care cheile nu se formeaza in calcare. Cheile Argesului se extind pe o lungime de peste 2.5 km, pe stanga fiind partial compartimentate de doi afluenti, unul dintre ei fiind mai important, Caltunul.

Accesul se face pe soseaua nationala modernizata dinspre orasul Curtea de Arges si se continua, dupa ce trecem de localitatea Aref, cu Transfagarasanul, una dintre cele mai importante sosele transcarpatice.

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului sunt localizate in Muntii Halmas, fiind delimitate, la nord si nord-vest, de Suhardul Mare (1506 m), iar la sud-est, de Suhardul Mic (1352 m). Se remarca caracteristicile aparte, originale, ale reliefului, conditionata de adancimea mare a vaii, de inaltimea foarte mare a peretilor si de verticalitatea acestora. Cheile sunt sculptate de raul Bicaz, in calcare mezozoice, pe o lungime de aproximativ 8 km, inaltimea versantilor depasind uneori 300 m. Evolutia carstica a vaii a determinat aparitia in partea vestica a unui platou calcaros cu doline si avenuri. In sectorul estetic se remarca mai multe sectoare de vai pe unii afluenti ai Bicazului, cum ar fi Lapos, Sugau, Bicajel, Iavard, Lazar. Cheile Bicazului sunt alcatuite din mai multe sectoare. Pe toata lungimea lor se delureaza imagini de un pitoresc aparte, peisaje inedite in care relieful montan , apele si padurea creaza adevarate feeri. Ochii privitorului sunt atras de Piatra Altarului sau Turnul Bardosului, Muntele Piatra, Poienii, Cheile Bicajelului, Peretele Surducului etc. Cheile sunt strabatute de o sosea nationala modernizata, ce face legatura intre orasele Bicaz si Gheogheni

Cheile Bistritei

Cheile Bistritei se gasesc in extremitatea sud-vestica a Masivului Vanturarita-Buila, fiind sculptate de raul omonim ce-si aduna izvoarele din nordul Muntilor Capatanii. Lungimea lor este de aproape 1000 m si sunt strabatute de la sud la nord de un drum forestier ce a inlocuit vechea cale ferata forestiera. Peisajul este atragator, dar aceste chei sunt mai cunoscute datorita Pesterii Sf. Grigore Decapolitul, ce se gaseste suspendata la cativa zeci de metri deasupra talvagului, intr-un versant abrupt. Aici au fost adapostite, in vreme de restrise, moastele Sf. Grigore, fiind ctitora si o mica troita.

Este inclusa in lista pesterilor ocrotite. Accesul se face pe un drum momodernizat, ce se desprinde din soseaua nationala Ramnicu Valcea-Targul Jiu, iar de la Manastirea Bistrita ne continuam calatoria pe un drum forestier.