Cadrul natural al Municipiului Chișinău

Relieful constituie unul din componensii naturali cei mai importansi în analiza geografică a complexului teritorial. El conservă cel mai bine caracterele originale ale procesului evolutiv al mediului geografic, reflectând fidel evolusia si alcătuirea substratului său geologic. Concomitent relieful reprezintă o expresie a modelării externe, fizico- geografice a acestui substrat.

Prin pozisia sa geografică, municipiul Chisinău se înscrie pe marginea sud- estică a unităsii geomorfologice – Podisul Codrilor si în partea de vest pe Câmpia Terasată a Nistrului. Acest teritoriu reprezintă generasia geomorfologică cea mai recentă a unui ansamblu schisat începând din meosian si pliocen. Cele mai vechi porsiuni de relief s-au păstrat doar sub formă de glacisuri, culmi si dealuri reziduale. Principalele trăsături ale reliefului dde astăzi a Chisinăului s-au format în meosian si cuaternar, când teritoriul dintre Prut si Nistru a fost ridicat treptat.

În prezent este dificil de estimat vârsta reliefului actual al Chisinăului. În ansamblu, ea este apreciată în literatura de specialitate (Atlasul RSSM, 1978) ca fiind miocenă si cuaternară.

În cadrul reliefului se impune pregnant râul Bâc, care izvorăste din mijlocul Codrilor si mai ales valea acestuia care acum cu o sută de ani în urmă, în zona Chisinăului avea formă de chei (zona Ghidighici si Visterniceni).

Relieful municipiului se prezintă sub forma unei serii de coline domoale. De pe culmile celor sapte dealuri, care domină orasul, se deschid privelisti foarte frumoase asupra Chisinăului. Văzut de pe dealul din zona Telecentrului (217,3 m), întregul ansamblu de înălsimi si văi, oferă imaginea unui larg amfiteatru natural. Impresia aceasta este creată în primul rând, de etalarea înălsimilor celor mai mari (de la 153,9 m până la 230,8 m) si descresterea altitudinilorr spre Bâc, treptat pe stânga si mai brusc pe dreapta. În zona colinei Puskin (cunoscută în trecut sub numele de colina Inzov) si în zona dealului de recifi, pe care se află cel mai vechi edificiu din oras, biserica Măzărache, malul râului este destul de abrupt.

Din punct de vedere geomorfologic, zona municipiului Chisinău si împrejurimile lui este împărsită în două părsi:

-partea de sud – vest, care aparsine regiunii geomorfologice a Podisului Codrilor, reprezentate prin dealuri si interfluvii înguste, cu pante complicate de alunecări (înălsimea absolută 230,8 m, fragmentarea verticală 180 - 200m);

-partea de nord – est, alăturată câmpiei terasate a râului Nistru, reprezentată prin interfluvii în formă de platouri (înălsimea absolută 191,5 m, fragmentarea verticală 135 – 150 m).

Cea mai mare parte a orasului Chisinău este situată pe versantul drept al râului Bâc. În general acest teritoriu prezintă o pantă lină. Aici sunt bine evidensiate trei terase:

- prima ocupă partea de jos a orasului si în amonte ajunge până la strada Hâjdeu;

- a doua, în partea superioară ajunge până la străzile Camenisa si Șciusev;

- a treia, cea mai îngustă, se află între străzile Șciusev si Kogâlniceanu si are înălsimea de până la 100m.

De-a lungul străzii A. Mateevici trece cumpăna de ape dintre râul Bâc si afluentul său Durlesti. Terasele din drepta râului Bâc sunt întretăiate de mai multe văi. Pârâul care a modelat valea Malina Mică, izvorăste lângă drumul Băcioiului la înălsimea de 175 m. Această vale începe prin două depresiuni cu direcsia sud-est. Lângă gara feroviară, valea Malina Mică se uneste cu terasele Bâcului la altitudinea de 40 m si totalizează o lungime de 3 km. Versansii sunt abrupsi, acoperisi cu livezi, iar pe o parte din ei sunt construite case cu un singur nivel. Paralel se întinde valea Malina Mare, care la fel începe lângă drumul Băcioiului, în apropiere de marginea orasului si are direcsia sud-est. Aici a fost format un mic bazin de acumulare a apei, care se foloseste la irigarea plantasiilor de trandafiri de la fabrica de parfumuri. Partea de sud a orasului este întretăiată de valea Muncesti, care are câteva ramificasii. Cea mai mare se numeste Valea Crucii, începe în apropierea drumului Băcioiului si desine direcsia vest-est pe o lungime de 2,5 km. În partea de sud-est a Chisinăului, la altitudinea de 225 m, trece cumpăna de ape a bazinelor râurilor Bâc si Isnovăs. Versansii văii sunt acoperisi cu livezile si viile Institutului de Cercetări a viilor si livezilor.

Schimbări importante în relieful orasului au fost efectuate de pârâul Durlesti, care izvorăste în partea de nord- vest a suburbiei cu acelasi nume. La început pârâul curge în direcsia sud- vest, iar în zona pantei Buiucani îsi schimbă brusc direcsia spre nord si se varsă în râul Bâc în apropierea Barierei Sculeni. Valea Durlesti este îngustă cu versansi abrupsi si înalsi, care se lărgeste în apropierea pantei Buiucani, iar până la Bariera Sculeni, versantul drept al văii este mai abrupt. În 1951, în partea cea mai îngustă a Văii Durlesti a fost construit lacul ”Valea Morilor” cu o suprafasă de 36 hectare.

Versantul stâng al râului Bâc, la fel este fragmentat de multe văi si vâlcele. În unele locuri panta coboară brusc spre malul râului (de exemplu în zona gării Visterniceni). Terasele sunt înguste, dar bine conturate. Prima, cu mici excepsii, coboară lent de la altitudinea de 60 m până la 40 m. La altitudinea de 60 – 90 m se află a doua terasă pe care este localizat o parte a sectorului Râscani al municipiului Chisinău.