Bucegi

Extras din referat Cum descarc?

Masivul Bucegi se desfasoara pe dreapta vaii superioare a Prahovei, alcatuind, prin complexitatea formelor lui orografice si frumusetea inedita a peisajului, una dintre cele mai reprezentative individualitati geografice si turistice din lantul Carpatilor romainesti. El ocupa o suprafata de cca 300 kmp si se delimiteaza: la est, cu V. Prahovei, al carei culoar adinc il desparte de spinarile monotone ale Girbovei, munti marginasi din ramura exterioara a Carpatilor de curbura (grupa sudica a Carpatilor rasariteni); la nord, cu Depresiunea Birsei si Coridorul Bran; la vest, cu V. Moeciului si cu principalul sau fir de obirsie, V. Bingalesei, iar din saua Bucsa-Strungulita, spre sud, cu vaile Brateiului si Ialomitei, dincolo de care se inalta culmile prelungi ale Leaotei; in sfirsit, la sud, cu portiunea inferioara a Vaii Izvorul Dorului si cu Valea Ialomicioarei, de la obirsie la confluenta cu V. Ialomitei.
In cuprinsul acestor hotare masivul este constituit:
- Dintr-un ansamblu de spinari inalte, ce se desprind radiar din punctul culminant si principalul nod alpin al Bucegilor, Virful Omul (2507 m), alcatuind CULMILE NORDICE, care apartin, in cea mai mare parte, versantului transilvanean al masivului.
- Dintr-un arc de culmi in forma de U (CULMILE SUDICE), care coboara paralel si de ambele parti ale Vaii Ialomita, formind la est, dintre aceasta vale si V. Prahovei, Culmea principala a Bucegilor iar la vest, de-a lungul V. Ialomita, Culmea Strunga.
- Din CULMILE INTERIOARE, in alcatuirea carora intra spinarile scurte, insa masive ale Obirsiei, Doamnelor si Batrinei, care se ramifica din partea superioara a arcului culmilor sudice si catre interiorul acestuia, despletindu-se spre 8, printre firele principalelor vai din bazinul superior al Ialomitei.
Adaugam ca spinarile nordice si arcul culmilor sudice sint legate intre ele printr-o creasta inalta si scurta, numita Culmea Bucurei -cumpana de ape intre V. Cerbului (E) si V. Gaurei (V) - care se inalta intre Vf. Omul (N) si Vf. Gavanele (S), situat deasupra obirsiei V. Ialomita.
CULMILE SUDICE
A. Culmea principala a Bucegilor
Dat fiind insemnatatea sa geografica si turistica, precum si marea intindere ce ocupa (aproape  1/2  din suprafata totala a masivului), vom prezenta mai intii Culmea principala a Bucegilor. Aceasta este cuprinsa intre vaile Prahovei (E), Cerbului (N) si Ialomitei (V) si se caracterizeaza prin forme de relief puternic contrastante, constituite in principal din versantul prahovean si platoul BUCEGILOR . Versantul prahovean, stincos si abrupt si cu poalele bogat impadurite, se ridica pe o inaltime ce variaza intre 1200-1600 m.
Pereti brazdati de vai si hornuri adinci si intretaiati de numeroase platforme; colti si tancuri ascutite; creste masive si pe alocuri fierastruite, ce se inalta intre fagasele adinci ale vailor, toate alcatuiesc peisajul de o singulara maretie a abruptului prahovean. Adaugam ca ceea ce da acestui versant, ca si Bucegilor in general, un caracter cu totul aparte, sint numeroasele brine  ce inlantuie pieptul masivului la diferite inaltimi si care, pe alocuri, constituie unicele cai ce fac posibila parcurgerea de-a coasta a zonelor abrupte. Formatiuni tectonice proprii muntilor constituiti din conglomerate (Bucegi, Ceahlau etc.), brinele prezinta o dezvoltare maxima pe versantul prahovean si sint mai rare pe ceilalti versanti ai masivului. in contrast izbitor cu decorul sever al versantului prahovean, in crestetul culmii principale se intinde, pe aproape toata suprafata sa, podisul inalt si monoton al Bucegilor, in unele parti acoperit cu imense pajisti alpine si jnepenisuri, iar in altele, pastrind un evident aspect de stepa.
In partea superioara, platoul este strabatut in lung de firul de obirsie al V. Jepilor, iar de sub Coama Babelor, de V. Izvorul Dorului. Aceste vai, foarte putin adinci, despart cele doua siruri paralele de munti, care alcatuiesc, in ansamblu, Culmea principala a Bucegilor: la E., sirul prahovean iar la V., sirul ialomitean. Ambele siruri, cu profile disimetrice, se evidentiaza mai mult prin versantii lor exteriori, respectiv catre V. Prahovei si V. Ialomitei, cu pante pronuntate pina la abrupte, in timp ce versantii interiori, dinspre obirsiile V. Jepilor si V. Izvorul Dorului, sint foarte usor inclinati si determina suprafata usor ondulata iar pe alocuri plana a podisului Bucegilor.
1. Sirul prahorean
Sirul prahovean formeaza flancul estic al Culmii principale si este constituit de la N la S din masivele Costila, Caraiman, Jepii Mici, Jepii Mari iar, in continuare din muntii de deasupra Sinaiei, care alcatuiesc versantul sud-estic al Bucegilor.
Costila
Imensa cetate de piatra a Masivului Costila, situata in coltul de NE al culmii principale, reprezinta, prin varietatea formelor de teren si bogatia elementelor alpine, cea mai complexa zona de stinca din Bucegi si una dintre cele mai importante din lantul Carpatilor rominesti. Masivul se margineste la N cu V. Cerbului care il desparte de Morarul, iar la S, cu V. Alba, dincolo de care se inalta imensul perete al Albisoarelor Caraimanului.
Abruptul Costilei prezinta trei sectoare distincte si anume: abruptul nordic, care se desfasoara de-a lungul V. Cerbului, delimitat in zona de inflexiune, de firul V. Malinului; abruptul estic cuprins intre aceasta vale si muchia ce se desprinde din Creasta Vaii Albe, catre E (in dreptul Hornului Vulturilor); in sfirsit, abruptul sudic, care se inalta deasupra Vaii Albe. Valea Cerbului isi are obirsia in caldarea glaciara situata sub flancurile Coltilor Obirsiei, Culmii Bucura si versantului sudic al Morarului. Valea coboara catre E, trece intr-o a doua caldare in care urmele glaciatiunii sint aproape sterse, formeaza marea ruptura de panta a Priponului, Vaii Cerbului, iar in aval de acesta, treapta mai scunda ce ia sfirsit deasupra Poienii V. Tapului. Dupa ce parcurge o portiune in care coastele muntilor se string, valea traverseaza Poiana V. Cerbului si se indreapta spre NE, prin bolovanisul morenei frontale, iar dupa un curs accidentat, coboara in poienile de la Gura Dihamului.
Din acest punct facind un ocol brusc spre S, apele vaii strabat o zona de padini intinse si se indreapta spre Busteni unde se varsa in Valea Prahovei.
Fig. 007 Costila. Abruptul prahovean
Pe toata intinderea sa, abruptul nordic al Costilei este brazdat de numeroase vai care descind fie din marginea platoului, fie de sub limita superioara a stincii, spre V. Cerbului.
-Valea Caldarilor isi are obirsia in caldarea situata sub Pintenul Obirsiei si conflueaza cu V. Cerbului in a doua caldare a acestei vai.
Valea Priponului prezinta o caldare superioara asezata in marginea nordica a platoului si este despartita de V. Caldarilor printr-o creasta stincoasa si salbatica (Creasta Priponului). La baza caldarii inferioare valea se strimteaza vizibil, trece peste citeva saritori si blocuri inalte si conflueaza cu V. Cerbului in aval de ,,Priponul Vaii Cerbului". Aceste doua vai fac parte din bazinul superior glaciar al Vaii Cerbului; urmatoarele sint insa vai relativ recente, de eroziune torentiala.
- Valea Caprelor porneste dintr-o coama ce o desparte de caldarea superioara a Vaii Priponului. Firul sau ingust coboara in linia dreapta si ia sfirsit deasupra Vaii Cerbului printr-un urias horn surplombant, in marginea poienii ,,Piatra Pirlita", la mica distanta in aval de confluenta V. Priponului;
- Valea Urzicii, una dintre cele mai salbatice din abruptul Costilei, ia nastere de la extremitatea nordica a platoului, se pravaleste prin hornuri adinci, intunecoase si umede, marginite de seninari inalte si conflueaza cu V. Cerbului in Poiana Vaii Tapului.
Spre deosebire de vaile mentionate pina aici, V. Tapului porneste de sub platou, intretaie mai jos Brina Mare a Costilei, unde se formeaza un al doilea fir cu care se uneste in dreptul Brinei cu Jnepeni si conflueaza cu V. Cerbului in Poiana Vaii Tapului.
- Valea Seaca a Costilei isi are obirsia la baza celor doua mari hornuri care brazdeaza fata nordica a Coltului Malinului: Hornul Central si Hornul Ascuns. Valea coboara intre maluri stincoase si cu jnepenisuri compacte si conflueaza cu V. Cerbului la est de Poiana V. Tapului.
- Valea Verde, cea mai scurta dintre vaile abruptului


Fisiere in arhiva (1):

  • Bucegi.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!