Aspecte urbanistice ale orașului Santiago de Chile

I. Localizare geografică

Este cel mai mare oraș din Chile, și totodată capitala statului și se află localizat în Zona Centrală la 520m deasupra nivelului mării. Se învecinează la est cu Munții Anzi, la vest cu Cordiliera de Coastă, iar în nord este delimitat de lanțul Chacabuco, o prelungire a munților Anzi, și are coordonatele geografice de 33026,27” latitudine sudică și 700 39, 02” longitudine vestică. Granițele orașului acoperă o suprafață de 641 km2. Orașul, cunoscut și sub numele de Gran Santiago, reprezintă o metropolă, împărțită în 37 de comune, din care 26 sunt concentrate exact în centrul urban, iar celelalte 11 se găsesc în afara ariei urbane.

II. Cadrul natural

Orașul se află situat în centrul Bazinului Santiago, o depresiune largă cu terenuri fertile, încojurată de Munții Anzi, care aici, nu au înălțimi foarte mari, cel mai înalt vârf fiind vulcanul Tupungato de 6,570m. Alți vulcani sunt Tupungatito, San Jose și vulcanul Maipo. La granița de sud se întinde Angostura de Paine, o prelugire a Munților Anzi, care ajunge până aproape de coastă. Bazinul Santiago face parte dintr-o depresiune, și este extrem de plat, pe alocuri fiind întrerupt de câteva dealuri cum ar fii Cerro Renca, Cerro Blanco și Cerro Santa Lucia. Acest bazin se întinde pe aproximativ 80 km în nord-sud și 35 km est-vest.

Clima orașului este mediteraneană, cu veri uscate și calde, din noiembrie până în martie, cu temperaturi ce urcă până la 350C, în cele mai călduroase zile, și ierni umede, din iunie până în august, cu dimineți reci, când temperaturile ajung până la 130C. Printre principalele caracteristici climatice ale orașului se numără concentrația de aproximativ 80% din precipitații în iarna australă, în intervalul mai-septembrie, precipitațiile variind între 50 și 80 de mm în aceste luni. Temperaturile variază de la 200C în ianurarie până la 80C în iulie.

Rețeaua hidrografică este slab dezvoltată, orașul fiind străbătut de un singur râu, râul Mapocho, care este afluentul principal al râului Maipo. Râul cu o lungime de 96 km, izvorește din confluența mai multor râuri din regiunea de nord-est a Anzilor din zona metropolitană, apoi curge spre câmpie, și intră în oraș prin partea de est. Râul Mapocho traversează pe direcția est-vest aproximativ 20 de comune, după care iese prin partea agricolă a regiunii, prin comuna Pudahuel.

III. Geneza și evoluția spațială

Istoria orașului Santiago de Chile începe de la primii locuitori ai bazinului râului Maipo. Cu toate acestea, în secolul XV odată cu câștigarea regiunii pentru Imperiul Inca au apărut primele comunități. Orașul a fost fondat acum aproximativ 471 de ani sub numele de Santiago de la Nueva Extremadura, de către Conquistadorul Pedro de Valdivia pe data de 12 februarie 1541. Din acea dată, primul oraș fondat în Chile, a fost până în ziua de azi capitala statului. În ziua de azi Santiago de Chile este o conurbație mare care în anul 2002 se întindea pe o suprafață de 641 km2, cu o populație de 5.428.590 locuitori. Pedro de Valdivia l-a angajat pe arhitectul Pedro de Gamboa, care a proiectat orașul în urma unui plan rectangular, sau a unei ”table de șah” . În centrul orașului arhitectul a proiectat Piața Mayor. În total au fost construite 8 blocuri de la nord la sud și 10 blocuri de la est la vest. Împreună cu soldații săi, Valdivia a plecat spre sud, după multe luni de la înființarea orașului, unde și-a început primele campanii de război. Astfel că orașul a rămas nepotejat în fața indigenilor care atacau tânărul orășel. Pe 11 septembrie 1541, orașul a fost atacat de mii de indigeni, însă au fost învinși de cei 55 de spanioli, conduși de Ines de suarez, iubita Conquistadorului și prima femeie europeană din Chile. Ines de Suarez a ordonat decapitarea a 7 indigeni, pentru ca acest lucru să îi demoralizeze pe ceilalți și să renunțe, fapt care s-a și întâmplat. În ciuda atacurilor indiene și hazardelor naturale, cum ar fii cutremurele, orașul a început să fie construit extrem de rapid. Din cele 126 de blocuri proiectate de Gambo în 1558, 40 au fost ocupate până în 1580, în timp ce terenurile din apropiere erau folosite pentru creșterea animalelor. Încep să se construiască primele clădiri importante ale orașului, și prima catedrală și biserică. Ambele construcții au fost realizate din piatră și chirpici. Un cutremur a distrus orașul în 1575, iar în 1590 a fost lovit de o epidemie de varicelă. În 1647 un alt cutremur a distrus în întregime orașul, cauzând 5000 de răniți și mai mult de 600 de morți. În ciuda tuturor dezastrelor ce au lovit orașul, acesta s-a recuperat rapid și și-a menținut ascensiunea constantă. Piața de Armas era locul cel mai important, acolo se aflau sediul guvernului, catedrala și multe alte insituții importante. În 1767 au început lucrările pentru podul Calicanto.În 1810 au început noile demersuri pentru a declara independența orașului. În timpul ”Patriei Vechi”, au început construcțiile pentru noile instituții ca Biblioteca Națională, Institutul Național. În 1817 a fost instalat un guvern de teroare în oraș iar independeța nu era asigurată. Secolul XIX a venit și cu noi clădiri importante construite cum ar fii Universitatea din Chile, Școala de Arte,Muzeul de Știință și Tehnologie, și Muzeul de Istorie. În ceea ce privește transporturile, în secolele XIX și XX orașul era cel mai important centru feroviar din țară. În ceea ce privește transportul urban, drumurile din oraș erau asfaltate, și existau 1.107 vehicule particulare, în anul 1875, în timp ce 45.000 de persoane utilizau tranvaiul. Odată cu venirea secolului XX orașul a cunoscut diverse schimbări în ceea ce privește industria, care începuse să se instaleze cu bine la sfârșitul secolului trecut. Un exemplu ar fii electrictatea, care asigura alimentarea cu lumnină adrumurilor publice, și a tramvaielor. În 1910 au fost construite principalele bănci și magazine comerciale, în centrul orașului. Începutul anului 1930 au cunoscut o transformare modernă, și industrială. În următoarele decenii a înflorit și a crescut rapid datotiră migrațiilor din nord către sud.