Aspecte climatice ale Parcului Național Buila Vânturarița

1. CARACTERE GENERALE

Clima, ca sistem definit de media multianuală a valorilor elementelor meteorologice (temperatură, precipitaţii, nebulozitate, presiune atmosferică, vânt, etc.) într-o anumită regiune, este condiţionată de repartiţia radiaţiei solare, de circulaţia maselor de aer şi de mai mulţi factori fizico-geografici şi economico-geografici, constituind unul dintre componenţii principali ai mediului geografic, care impune un sistem de legături complexe ce asigură schimburile principale de materie şi energie, condiţionând evoluţia şi specificul peisajelor regionale şi locale.

Întrucât pe raza teritoriului cercetat nu se află staţii meteorologice necesare caracterizării climei, au fost folosite datele de la staţiile meteorologice din împrejurimi. Criteriile care s-au luat în calcul pentru evaluarea parametrilor climatici au ţinut cont atât de altitudine, cât şi de latitudine.

Astfel, s-au folosit datele climatice de la următoarele staţii meteorologice:

Datele staţiilor meteorologice Parâng (1650 m) şi Cozia (1667 m), situate aproximativ pe aceeaşi latitudine cu punctele cele mai caracteristice din regiunea montană superioară, pot fi considerate foarte aproape de realitate şi demne de a fi luate în considerare. Este cunoscut faptul că pe latitudine diferenţele de temperatură sunt puţin accentuate pe distanţe mici. Prin utilizarea datelor de la aceste două staţii, s-a realizat o imagine de ansamblu a împrejurimilor muntoase vestice şi estice.

Datele staţiei meteorologice Polovragi şi cele ale staţiei Râmnicu Vâlcea au fost folosite pentru a observa evoluţia parametrilor climatici de la baza masivului. Cu toate că există localităţi situate chiar la baza masivului: Horezu şi Băile Olăneşti, aici nu se fac înregistrări ale acestor parametri.

2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

2.1. Radiaţia solară

La limita superioară a atmosferei ajunge numai a doua miliardă parte emisă de Soare în spaţiul cosmic. Variaţia anuală a unghiului de incidenţă provoacă o creştere a duratei zilei de la solstiţiul de iarnă la cel de vară, de la 6h 30min în sud şi de la 7h 40min în nord, fapt ce impune o zonalitate corespunzătoare a proceselor climatice şi implicit a peisajului. Drept urmare, în regimul anual se constată o creştere continuă a valorilor medii lunare ale intensităţii radiaţiei globale, din decembrie până în iulie, şi o scădere continuă din iulie până în decembrie.

Din datele avute la dispoziţie se observă că radiaţia solară anuală variază între 125,0 kcal/cm2/an la Râmnicu Vâlcea şi sub 110,0 kcal/cm2/an pe culmile înalte ale Masivului Cozia.

2.2. Circulaţia generală a atmosferei

Aceasta este factorul climatogen care stă la baza tuturor variaţiilor neperiodice manifestate în clima unei regiuni, atât pe parcursul celor patru anotimpuri, cât şi de la un an la altul. Circulaţia generală a atmosferei, împreună cu suprafaţa activă subadiacentă, determină deosebirile esenţiale care apar în clima regiunilor situate la aceeaşi latitudine.

Advecţiile, determinate de diferitele tipuri de distribuţie a câmpului baric deasupra Europei, afectează regiuni mult mai întinse decât cea care constituie obiectul lucrării de faţă. Ele provoacă perturbaţii considerabile în regimul diurn şi anual al tuturor elementelor meteorologice din regiunile peste care se deplasează.

Din cercetările efectuate, rezultă că circulaţia generală în Masivul Buila-Vânturariţa este determinată de centrii de acţiune atmosferică atlanto-europeni, cu caracter permanent sau semipermanent. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt:

- Anticiclonul Azoric (cu caracter permanent şi extindere maximă vara);

- Depresiunea Barică Islandică (cu caracter permanent şi extindere maximă iarna);

- Anticiclonul Ruso-Siberian (cu caracter permanent, corespunzând semestrului rece);

- Depresiunea Barică Mediteraneană (cu caracter semipermanent, corespunzând sezonului rece).

Deasupra Masivului Buila-Vânturariţa ajung, datorită diferitelor tipuri de distribuţie a presiunii atmosferice, mase de aer cu caracterstici distincte, căpătate în regiunile în care s-au format.

2.3. Suprafaţa activă subadiacentă

Complexul condiţiilor fizico-geografice ale Masivului Buila-Vânturariţa constituie un factor climatogen deosebit de important. Prin modificările aduse radiaţiei solare şi circulaţiei generale a atmosferei, condiţiile fizico-geografice, grupate în denumirea de „suprafaţa activă subadiacentă”, dau climei studiate de noi o caracteristică aparte, care o diferenţiază de cea a regiunilor învecinate.

În acest masiv, o importanţă de prim rang o are relieful, urmat în ordine crescândă de vegetaţie, hidrografie şi soluri. Astfel, versanţii, având în general expoziţie vestică sau sud-vestică, beneficiază de o umiditate mai mare, precipitaţii mai bogate, temperaturi mai ridicate.

2.4. Factorii antropici

Au pentru Masivul Buila-Vânturariţa un rol mai puţin important decât pentru alte regiuni unde peisajul geografic a fost intens umanizat. Influenţa acestora se referă, desigur, la modificările aduse suprafeţei active subadiacente prin despăduriri (bazinul hidrografic al râului Cheia) şi împăduriri, cele dintâi conducând la creşterea caracterului excesiv al condiţiilor termice şi de umezeală, iar cel din urmă la atenuarea acestuia.

De asemenea, trebuie luată în considerare şi activitatea desfăşurată în cariera de calcar de la Bistriţa, precum şi activitatea industriei chimice de la Râmnicu Vâlcea, care în condiţii climatice specifice se poate face simţită.