Copilaria reprezinta cea mai buna perioada a vietii pentru educatie, pentru formarea si instruirea caracterului psihosocial. Copilul isi dezvolta aptitudinile sale in raport cu mediul in care traieste, primele notiuni educative le primeste in familie, apoi in gradinita, pentru ca scoala sa consolideze, sa modeleze tot ceea ce a acumulat inainte si sa continue acest proces, deloc usor.
Daca am putea schimba definitia anumitor cuvinte (cum ar fi: excelent, acceptabil, normal ) atunci poate am schimba si atitudinea cu privire la copiii cu dizabilitati.
De pilda, Johann Amos Comenius in celebra sa lucrare Didactica Magna (1657) vorbeste pentru prima oara despre necesitatea de a manifesta grija pentru persoanele cu handicap mintal: ,,Cel care de la nastere e lipsit de minte are nevoie cu atat mai mult de ajutor, de instruire si educatie. Nu exista o minte slaba, care nu ar putea fi cat de cat adusa pe calea invataturii".
Conceptul de incluziune scolara se poate defini prin acceptarea de catre institutiile de invatamant a tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenenta etnica si sociala, religie, nationalitate, rasa sau limba. Invatamantul incluziv presupune ca tinerii si copiii cu dizabilitati si ceilalti fara probleme sa invete in institutiile de invatamant avand sprijinul corespunzator. Indiferent de deficienta sau dificultatea de invatare, copiii au un rol de jucat in societate dupa terminarea scolii. Copiii cu dizabilitati au drepturi egale cu ceilalti, o educatie separata ar duce la marginalizare si discriminare impiedicand formarea, implinirea de sine si afirmarea personalitatii.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
