Teoria Haosului

Teoria haosului - studiaza dinamica sistemelor complexe si introduce o metodologie noua de investigare si noi concepte printre care: scenarii de tranzitie la haos, rezonanta haotica, etc. Descoperirea de catre Feigenbaum a celor doua constante ale Haosului este considerata de multi cea mai mare descoperire a secolului trecut si de o importanta egala cu descoperirea lui Pi si a lui e.

Aplicatii: Telecomunicatii: comunicarea prin haos, securizarea transmisiilor de date etc. Medicina: resuscitarea netraumatica in cazul stopului cardiac, resuscitarea din stari comatoase, diagnoza sistemului cardiovascular si a sistemului nervos central etc. Tehnologie: stabilizarea proceselor mecanice, controlul proceselor haotice etc.

Organizarea prin Haos reprezinta o maniera avangardista de interpretare a dinamicii organizationale. Intr-o astfel de organizare managerii introduc ei insisi perturbari in procesul de functionare, pentru a testa si experimenta permanent limitele proceselor, functiilor organizatiei dar si ale angajatilor. Organizatia devine mai permeabila la nou la schimbare si cunoastere, mult mai adaptata la dinamica contextului de afaceri si va exploata mult mai usor oportunitatile de dezvoltare. Oamenii din astfel de organizatii vor fi mult mai creativi si mai experimentati, mult mai liberi in gandire si in atitudini si vor accepta mai usor instabilitatea si incertitudinea considerand-o ca ceva firesc.

Precizare: termenul de haos nu este considerat aici sinonim cu cel de dezordine si anarhie ci inseamna o apropiere de ceea ce este natural.