Spectrul electromagnetic cuprinde radiatiile electromagnetice, de la cele mai scurte (radiatiile cosmice) pana la cele mai lungi (undele radio), caracterizate prin lungimea de unda si frecventa (fig. 4.5).
In ordinea crescanda a lungimii de unda si descrescanda a frecventei, zonele de radiatii electromagnetice principale sunt: radiatiile gama ?, razele X (Roentgen), radiatiile ultraviolete, spectrul vizibil, radiatiile infrarosii, microundele si ultima zona - undele radio.
Zonele cele mai utilizate in teledetectie sunt: ultravioletele, spectrul vizibil, infrarosu si radar. Pentru inregistrarile fotografice, spatiul de inregistrare se compune din ultravioletul apropiat, zona vizibilului si infrarosu apropiat.
In figura 4.5 este prezentat spectrul electromagnetic, cu delimitarile aproximative ale domeniilor in functie de lungimea de unda X (in A, ?m, cm, m si km) sau frecventa vibratiei ? (in Hz), cu detalierea celor patru zone utilizate mai des de catre senzorii de teledetectie: UV, vizibil, IR si radar. Atat zona radiatiilor ultraviolete a spectrului, cat si cea a radiatiilor infrarosii este impartita in trei sectoare: apropiat, mediu si indepartat, valorile aproximative ale limitelor fiind indicate in figura.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
