Selecția materialelor metalice pentru piesele de mașini - selecția oțelurilor

1.Introducere

În economia de piata în care calitatea si costul produselor fabricate au o importanta primordiala, selectia si utilizarea materialelor trebuie facuta riguros stiintific pentru a raspunde exigentelor: maximul de performanta tehnice cu minimum de costuri.

Alegerea optima a materialelor poate fi sintetizat în urmatoarele etape:

- Analiza cerintelor fata de material,

- Gasirea de solutii alternative pentru selectia materialului,

- Evaluarea diferitelor materiale candidate,

- Decizia privind materialul optim.

Trecând prin aceste etape, procesul de selectie se va opri la acel material care în conditiile unei corespunzatoare, posibile de aplicat solutii tehnologice, determina cel mai scazut cost în stare finita, de exploatare a piesei.

Problema selectarii materialelor este foarte complexa datorita cresterii atât a varietatii de materiale ingineresti cât si a severitatii cerintelor functionale impuse, concomitent cu cerintele diminuarii costului.

Materiale noi, îmbunatatite apar continuu si exista o dezvoltare rapida a procedeelor de prelucrare.

2. Selectia materialelor metalice pentru piese de masini

Piesele (organele) de masini sunt solicitate în principal mecanic, static si dinamic, asadar principalul criteriu de selectie a materialelor metalice este cel al proprietatilor mecanice, tinând seama si de necesara prelucrabilitate a lor (prin aschiere, tratament termic, sudare, etc).

În faza de proiectare a organelor de masini, datorita diferentelor între valorile rezistentelor limita standardizate (determinate pe epruvete) si valorile specifice ale pieselor reale(functionând în conditii diferite, reale de solicitare), precum si datorita neomogenitatii materialelor metalice, se adopta un coeficient de siguranta în functie de importanta si rilul functional al respectivului organ de masina. Coeficientul de siguranta se aplica în deosebi pieselor solicitate la oboseala si are valori cuprinse între 1,3 si 1,7 pentru oteluri si semifabricate laminate (cu proprietati relativ omogene), între 1,7 si 3 pentru materiale turnate si de peste 3 pentru organe de masini a caror siguranta în exploatare trebuie sa fie foarte mare, a caror eventuale avarii sunt catastrofale.

La stabilirea economica a coeficientului de siguranta, se iau în calcul si: durata se exploatare a piesei, caracterul solicitarii, temperatura, mediul de lucru tratamentele termice aplicate, etc.