Isaac Newton - copilul născut în ziua de Crăciun

“ Nu stiu cum apar eu in fata lumii, dar mie nu mi se pare decat ca am fost un copulas care, jucandu-se pe malul marii, se bucura din cand in cand gasind o scoica mai frumoasa sau o pietricica mai neteda, in timp ce marele ocean al adevarului se intindea nedescoperit in fata mea” - Sir Isaac Newton

A fost odata, si mai exista si acum, un loc de care nu prea auzise nimeni, un catun numit Woolsthorpe, in Lincolnshire, aproape de orasul Grantham. Acolo traia o familie de fermieri cu o anumita stare, printre putinii carora le mergea cat de cat bine. Se numeau Isaac si Hannah. Trecuse vara si acum se pregateau de iarna si mai ales de nasterea primului lor copil. Toata lumea era linistita. Numai ca, asa cum se intampla uneori, in octombrie Isaac are un accident si moare. Hannah mai avea destul pana sa nasca. Si vine decembrie... Era frig si umezeala. Dintr-odata se pornesc durerile nasterii, inainte de termen. Iar Dumnezeu se vede ca avea planurile Lui, pentru ca micutul vine pe lume in ziua de Craciun. Cei care au fost de fata, cand l-au vazut, o mana de carne „ de incapea in una din oalele din bucatarie”, aproape un schilod, au fost convinsi ca nu va apuca seara. A apucat-o. Avea sa apuce inca multe altele, pana dincolo de varsta de 80 de ani. A fost botezat dupa tata: Isaac. Numele de familie: Newton. Din 1705, deci de la varsta de 63 de ani, a fost „Sir Isaac”. Si daca ziua nasterii sale este una speciala, plina de semnificatie si de simboluri, nici anul nasterii nu este unul mai prejos. Pentru ca este anul in care a murit Galileo Galilei. Fizica de astazi asa cum o stim si o invatam noi, lor le datoreaza inceputurile sale adevarate. Dar, pentru micul Isaac povestea de-abia acum incepe.

Copilarie grea

Toate greutatile s-au adunat pe capul micutului Isaac – personale, sociale, mentale. Cand avea doar trei ani, mama sa se recasatoreste cu un pastor, reverendul Baenabas Smith. De la inceput acesta nu accepta in casa un copil care nu era al lui! Hannah se muta in casa parohiala din North Witham, Iar Isaac avea sa ramana pana la 10 ani in grija bunicii sale din partea mamei. Orfan de dinainte de a se naste, ramane acum si fara mama... Pe bunica nu o va simti aproape niciodata si nici nu o va iubi. Problema lui era nu doar ca ramansese singur, ci mai ales ca inteligenta lui deosebita il face sa-si dea seama de intreaga situati. Asa ca, ar fi fost interesant de imaginat cum ar fi evoluat, „ce s-ar fi intamplat cu el”, daca ar fi trait o viata de familie normala, langa ambii parinti, cu toata grija si dragostea pe care le merita orice copil.

Va merge la scoala elementara din apropiere, desi nici un Newton inaintea lui Isaac nu avusese parte de carte ( doar unchiul William Ayscough din partea mamei, absolvise Universitatea de la Cambridge).

Este drept, la Woolsthorpe, unde locuia, era inconjurat de o multime de veri si alti membri ai familiei, dar nu s-a legat nimic intre ei. Si asa au continuat lucrurile pana in 1653, cand pastorul moare si mama sa revine langa copil, care acum avea 11 ani. Cea mai frumoasa perioada a relatiei parinte-copil se consumase in gol... mai mult, ii aducea un frate si doua surori, pe care nu ii va accepta niciodata.

Anii de scoala

Extrem de nefericit cu fratii vitregi in casa, Isaac este trimis, doi ani mai tarziu, la Grantham, ca sa-si continue scoala. Va locui in toata perioada la Mr. Clark, farmacist si, culmea, se va intelege mai bine cu cei trei copii vitregi ai acestuia!

Dar si la scoala si acasa este... diferit. Nu-si face prieteni, nu se intelege cu baietii( care, se pare il urau in unanimitate!), se bate, gaseste ca doar unul dintre colegii lui era „dragut”- il chema Chrichloe. Prefera compania fetelor si acasa face mobila pentru papusile fiicei lui Mr. Clark, prima si ultima sa dragoste. De la papusi trece la tot felul de masinarii si unelte cu care umple casa( si pe care cheltuieste totii banii primiti de acasa). Si care il fac sa devina un desenator si un inventator de mare forta.