Fizica nucleară

Cu greu am putea gasi ceva care sa fi contribuit atat la schimbarea conceptiei noastre despre atom, ca radioactivitatea. Ea a fost descoperita de catre Henri Becquerel (1852-1908), in februarie 1986, in cercetari legate de razele Rontgen, descoperite la inceputul lui ianuarie 1986. Anume, dupa metoda prin care erau produse pe atunci, in tuburi de sticla, aceste raze porneau de la partile fluorescente ale peretilor vasului; asa a aparut ideea ca fluorescenta sau fosforecenta ar pute a fi cauza lor. In legatura cu aceasta, Becquerel a cautat la o seama de corpuri fosforecente o radiatie penetranta, activa fotografic. El n-a avut succes decat atunci cand a ajuns la o sare de uraniu, dar dupa aceea a trebuit sa recunoasca imediat ca radiatia descoperita nu este legata cauzal de fosforescenta.

Printre savantii atrasi de noul domeniu se aflau si sotii Pierre Curie (1859-1906) si Marie Curie (1867-1934). Ei au cercetat sistematic, sub aspectul proprietatilor radioactive, toate elementele chimice cunoscute (tot de la ei provine si denumirea) si au descoperit radioactivitatea la toriu (de altfel, in acelasi timp cu Gerhard C. Schmidt) si de milioane de ori mai intens la doua elemente noi, poloniul si radiul. Procedee intrucatva diferite s. au dovedit necesare numai pentru gazele radioactive, emanatiile, dintre care Rutherford Acelasi mare cercetator a distins, inca din 1987, pe baza puterii lor de patrundere, doua feluri de radiatii radioactive, razele a cre sunt absorbite mai usor, si razele ss mai patrunzatoare. Pe cand acestea din urma s-au dovedit imediat a fi electroni, pentu ca sunt usor absorbiti, cum au aratat cercetarile facute de Friedrich Ernst Dorn (1848-1916), Jean Becquerel, Friedrich Giesel (1852-1927) si Egon v. Schweidler (1873-1948), stabilirea naturii celor dintai i-a cerut lui Rutherford o munca de lunga dutata. Insa in 1903, el a stabilit, prin experimente de deviere, ca raportul, dintre masa si sarcina lor se potriveste, ca semn si marime, cu cel al atomilor de heliu avnd doua sarcini pozitive. In 1904, William Ramsay (1852-1916) si F. Soddy au stabilit prezenta neasteptata a heliului in compusii radiului, fapt a carui singura explicatie era formarea heliului din radiu. Iar in 1909, Rutherford, impreuna cu T. Royds, a confirmat identitatea particulelor a cu ioni de heliu, acumuland particule a neutralizate si dovedind ca emit linia spectrala galbena caracteristica pentru heliu. Astfel a fost demonstrata formarea elementului heliu din alte elemente. In acelasi timp s-a constatat treptat ca un corp radioactiv emite, cu mici exceptii, or numai radiatii a or numai radiatii ss; radiatia ?, nedeviabila, descoperita de Paul Villard in 1900, poate sa apara impreuna cu radiatii a ca si cu radiatii ss. Dar constatare a lui Rutherford nu era prima indicatie referitoare la transmutatia radioactiva a atomilor; aceasta dateaza inca din anul 1903. Atunci a trezit valva faptul ca la o bucata de sare de radiu de o deosebita puritate, P. Curie si A. Laborde au stabilit ...