Detecția radiațiilor nucleare - acceleratorul de particule

Cuprins referat Cum descarc?

1. Detectia Radiatiilor Nucleare 3
2. Descoperirea Radioactivitatii 4
3. Radioactivitatea Naturala 6
4. Radioactivitatea Artificiala 7
- Dezintegrarea Nucleelor
5. Istoria Consumului de Energie 8
6. Inceputul erei Atomice 9-10
- Fisiunea Nucleara
- Fuziunea Nucleara
7. Reactorul Nuclear 11
8. Intrebuintari ale energiei nucleare 12
9. Pro si Contra Energiei Nucleare 13
- Bomba Atomica
10. Efectele Biologice ale Radiatiilor - Radioprotectia 17
11. Acceleratoare de Particule 28-29
- Clasificarea Acceleratoarelor
- Principii de Accelerare
- Ciclotronul
- Betatronul
12. Efectul de Strictiune (Pinch) 32
13. Descarcari Toroidale 34
- Stellaratorul

Extras din referat Cum descarc?

Detectia radiatiilor nucleare
Detectoarele de radiatii nucleare sunt instrumente complexe folosite la determinarea cantitatii de radiatie, tipului de radiatii dintr-un mediu si a unor caracteristici ale acestora (energie, masa, sarcina).
Detectoarele de radiatii nucleare sunt alcatuite , in principiu , din :
- corpul de detectie (o substanta care sub actiunea radiatiilor nucleare produce efecte caracteristice),
- sistemul de inregistrare (dispozitiv, uneori foarte complex, care permite evidentierea caracteristicilor radiatiilor nucleare : numar, energie, sarcina etc.).
Clasificarea detectoarelor de radiatii nucleare
Detectoare bazate pe:
A. ionizarea in gaz: contorul Geiger-Muller, camera de ionizare;
B. aparitia scintilatiilor: spintariscopul, detectorul cu scintilatie;
C. formarea de perechi electron-gol in cristale SC: detectoarele cu semiconductoare;
D. efectul fotochimic al radiatiei: emulsia nucleara;
E. revenirea mediului la starea normala in vecinatatea ionilor formati in lungul traiectoriei unei particule rapide, incarcate electric, intr-un gaz sau lichid aflate intr-o stare metastabila: camera cu ceata, camera cu bule.
Exemple de detectoare de radiatii nucleare
- camera cu ceata (Wilson): particulele ionizate patrund intr-o incinta in care atmosfera este suprasaturata cu vapori (pompa pe care o observati in fotografie raceste adiabatic gazul din incinta si transforma vaporii de alcool in vapori suprasaturati); prin condensare se formeaza picaturi fine de lichid, vizibile cu ochiul liber, care arata traiectoria particulelor;
- contorul Geiger-Muller: este alcatuit dintr-o incinta cilindrica etansa, un electrod central sub forma unui fir subtire (conectat la un potential pozitiv ridicat) si un electrod cilindric (depus chiar pe peretele interior al incintei) legat la masa printr-un rezistor cu rezistenta mare; in interior se afla neom sau argon si un halogen gazos; trecerea unei particule ionizate prin contor determina aparitia unei descarcari, amplificata de faptul ca electronii generati dupa primele ionizari sunt puternic accelerate spre electrodul central filiform si produc noi ionizari, astfel incat se genereaza o avalansa.
Pulsul de tensiune aparut pe rezistorul din circuit este inregistrat si poate fi numarat (daca se ataseaza dispozitivului un numarator).
Pana la stingerea descarcarii, contorul nu mai poate inregistra o noua particular.
Scurt Istoric
Henri Antoine Becqurel, savant fizician francez, s-a nascut in anul 1852, intr-o familie de fizicieni cunoscuti. Preocupat foarte mult de probleme de fizica, in special de problema fluorescentei, Becquerel a acordat un deosebit interes descoperirii de catre Roentgen a radiatiilor X, fapt care l-a condus in cele din urma la descoperirea fenomenului radioactivitatii. Importanta acestei descoperiri este relevata de cuvintele marelui savant Albert Einstein : "Fenomenul radioactivitatii este forta cea mai revolutionara a progresului tehnic, de la descoperirea focului de catre omul preistoric si pana astazi".
Descoperirea radioactivitatii 
Becquerel, in timpul cercetarilor sale gaseste niste probe de mineral fluorescent(pehblenda) asezat pe placi fotografice, dar care nu fusesera expuse inca la soare. Din curiozitate , el cere ca acestea sa fie developate si descopera ca mineralul innegrise si de data aceasta placa fotografica. Deci , pehblenda emitea radiatii fara ca ea sa fie expusa la lumina soarelui. Repetand experienta, faptul s-a confirmat : pehblenda emitea in mod natural radiatii invizibile, care impresioneaza placa fotografica intocmai ca radiatiile X ; cercetarile ulterioare au arata insa ca ele erau de alta natura, provenind chiar din nucleele unor atomi ai minereului. Becquerel descoperise radioactivitatea. Aceasta descoperire, datorita unei intamplari s-a dovedit mai tarziu a avea o importanta covarsitoare, constituind punctul de plecare pentru o serie de cercetari teoretice si realizari practice care au dus la rezolvarea importantei probleme a eliberarii energiei enorme continute in nucleele atomilor.
Pehblenda fiind un material constituit dintr-un amestec complex de saruri, se punea problema separarii elementului radioactiv. Curand dupa descoperirea lui Becqurel, doi chimisti francezi, Marie si Pierre Curie, au meritul de a fi separat pentru prima data componentii determinanti ai radioactivitatii pehblendei. Studiind impreuna obtinerea de uraniu pur din minereuri, sotii Curie descopera doua noi elemente radioactive, si anume poloniul si radiul. Au urmat patru ani de munca intensa, in conditii improprii si daunatoare sanatatii lor, in urma carora, prelucrand tone de minereu au obtinut primul decigram de radiu pur. In anul 1903 li s-a decernat sotilor Curie premiul Nobel pentru fizica.
Sotii Curie precum si fizicianul Ernest Rutheford si francezul Paul-Ulrich Willard au analizat mai profund natura acestor radiatii si au ajuns la rezultate foarte interesante, care au reprezentat un pas enorm in lupta pentru cunoasterea constitutiei atomului.

Fisiere in arhiva (1):

 Detectia Radiatiilor Nucleare - Acceleratorul de Particule.doc