Cernelurile Serigrafice - Serigrafia

Serigrafia. Principii bazale.

Serigrafia reprezintă procedeul de tipar care permite obţinerea imprimatului prin intermediul trecerii forţate a cernelii printr-un şablon;

Valoarea liniaturii sitelor variază în limitele 80-300 ochiuri/inch, cele mai întrebuinţate fiind cele de 120 de ochiuri/inch;

Procedeul serigrafic permite imprimarea unei serii întregi de suporturi care prezintă abateri de la planietate şi diferite valori ale grosimii;

În tehnica serigrafică stratul de cerneală depus pe suport este de cca 20 – 100 μm (în offset 0,5 – 2 μm);

Principiul funcţionării imprimării serigrafice

Cerneluri Serigrafice. Istoric. Generalităţi.

Producerea cernelurilor serigrafice s-a început la sfîrşitul anilor ’20 a secolului trecut. Aceste cerneluri conţineau olife naturale şi nu se deosebeau esenţial de cernelurile artistice.

Primele cerneluri cu fixare rapidă au apărut la începutul anilor ’40. Apariţia în anii ’50 a utilajului automatizat a favorizat răspîndirea acestor tipuri de materiale.

Datorită dezvoltării şi răspîndirii în anii ’60 au apărut un şir de cerneluri pe baza lianţilor sintetici pentru imprimarea pe diferite pelicule polimere, confecţii de mase plastice, metal, sticlă, ş. a.

În serigrafie, tipul de cerneală utilizat este determinat de substratul imprimat şi de condiţiile în care produsul va fi ulterior folosit.

Compoziţia generală a cernelurilor serigrafice.

Pigmenţi: în proporţie de cca 5 %, de natură organică sau anorganică;

Solvenţi: proporţia cărora poate atinge cca 75%, cel mai frecvent sunt utilizaţi esterii propilenglicolului sau dipropilen-glicolului în amestec cu uleiurile minerale (hidrocarburi alifatice). Alţi solvenţi includ ciclohexanona, esterul monobutilic al etilenglicolului, solvenţi aromatici cu temperatură înaltă de fierbere şi apă;

Răşini solide: răşini de epoxid, de fenol, colofoniu;

Adaosuri: catalizatori, inhibitori, peliculogeni, cel mai frecvent, compuşi ai siliconului şi ceară, contribuie la reglarea adeziunii, viscozităţii, vitezei de fixare etc.

Recepturile tipice ale cernelurilor serigrafice

Principalele grupe de cerneluri serigrafice

Cerneluri solubile în solvenţi organici. Posedă un grad de adeziune foarte bun, ceea ce permite imprimarea pe o gamă largă de suporturi. Dezavantajul major este dat de solvenţii organici cu evaporare rapidă (VOC-volatile organic compounds) folosiţi: etanolul, toluenul, xilenul, benzenul, hexanul etc. care sunt poluanţi şi afectează sănătatea personalului;

Cerneluri solubile în apă. Sunt mai puţin folosite din cauza aderenţei reduse la majoritatea suporturilor de tipar;

Cernelurile cu uscare UV. Oferă o rezoluţie înaltă a imprimatelor, sunt mai puţin poluante, însă sunt mai puţin rezistente decît cele pe bază de solvenţi organici. Acestea constituie 90% din cernelurile utilizate în aplicaţiile nontextile.